Au trecut de acuma mai bine de doi ani de cînd am cumpărat obligațiuni în sumă de 1000 de ruble, pentru ca în 1993 să primesc un televizor. Tot atunci o bună prietenă de-a mea și-a cumpărat obligațiuni de 8 mii de ruble, pentru a avea dreptul ca fără rînd să procure o limuzină. Să mai sperăm noi la cele promise?
Ana Pînzaru nu e unica cetățeancă care și-a cumpărat obligațiuni. Astfel în Moldova au fost adunate 54 milioane de ruble. Cetățenii au sperat că în 1993 vor putea s[ă-și] procure fără rînd limu[zine], frigidere, televizoare, ma[șini] de spălat și alte mărfuri d[e] [so]licitare. Suma banilor adu[nați] era menită pentru dezvo[lta]rea ramurilor corespunzăt[oare] ale industriei din fostul [im]periu sovietic. Dar situația [s-a] schimbat radical. În pre[zent] nimănui nu-i mai arde [de] construcția uzinelor res[pec]tive.
Domnul Ion Mihai Pistr[…]ga, prim-adjunct al pre[șe]dintelui Direcției Băncii [de] Economii a Moldovei, ne-a [in]format că Guvernul repu[bli]cii urmează să adopte în [cu]rînd o decizie de a întoa[rce] tuturor cetățenilor republ[icii] care au procurat aseme[nea] obligațiuni, sumele respec[tive] de bani și compensațiile c[e] li se cuvin.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 23 (114), 16 iunie 1992, pagina 4, coloanele —.
