Prin iunie-o mie nouă sute patruzeci,
S-a strîns, la Moscova, o turmă de berbeci
Și-a hotărît această dumă de mișei
Să cucerească o nouă stînă pentru ei.
Berbecul cel mai mare, neobosit strateg,
Caucazian viclean, deci, cu roș carnet de bleg,
A-nfipt cu cornu-i harta și a zbierat rusește:
- Spre Basarabia! Încet, dar mișelește!
Berbecul de externe a fost un pic modest:
- S-ar cuveni, îmi pare, o notă de protest,
Că e pămîntul nostru și nu e românesc
Și-atunci voința Voastră, vă jur, o împlinesc.
- Să fie, deci, așa - au zis nazal cizmarul,
Dar vreau acum să știți că s-a umplut paharul
Răbdării-mele lungi, de-a pururi leniniste,
În noile condiții externe-staliniste.
Berbecul apărării, pe-acela de Caucaz,
Îl mirosi sub coadă și spuse cu necaz:
- Dar dacă se întîmplă ca domnul Ribbentrop
Să nu ne înțeleagă... atuncea e potop.
- Credeam că în biroul politic ce-l conduc
Lucrează doar berbeci, dar uită-te și-un cuc,
Cu mintea-i de vițel nu poate ca să știe,
Ce este cătănie și ce-i diplomație.
Nu-l ascultați, tovarăși, pe-acest bolnav peltic
În care noi turna-vom iar sînge bolșevic,
Pentru-a-nțelege rolu-i de eliberator,
Mai mare-n lumea asta pe orișice popor.
Și au pornit berbecii, pe tancuri și blindate
Ș-aducă-aici, la noi, un chil de libertate,
Pe care n-am cerut-o și n-o vom cere-n veci
Cînd știm că vine-adusă de-o turmă de berbeci.
Luați-vă mantaua, și luați-vă furatul,
Luați-i pe cazaci, lingăi - tot aparatul -
Duceți-vă în stepă, în tundră, unde vreți,
Pe libertatea noastră noi singuri punem preț.
Dar am să-l rog pe Domnul, cît voi călca pămînt,
Să vină-n casa voastră, să urce din mormînt,
În suliți să vă țină, cu capu-n căpătîi,
«Mîntuitorul» vostru - mongolul han Batîi.
Sursă: Glasul, Nr. 26 (98), 26 iunie 1992, pagina 12, coloanele —.
