S-a prezentat scurt și calm: - Mă numesc badea Vasile. Vin din război. Am stat șaptezeci de zile față-n față cu Moartea. Am venit să mă spovedesc, dar nu-mi spun numele deplin. O fac mai mult din motive de securitate ale familiei și rudelor apropiate. Astfel procedează mai mulți combatanți, ca să nu complice viața celor dragi. Sînt un fel de anonim, dar pentru asta n-ar trebui să-i învinuim pentru că luptă pînă la sacrificiu. În zadar sîntem blamați că am fi stat la taclale lîngă monumentul lui Stefan cel Mare și Sfînt. Dar anume de-aici vine cea mai mare parte a voluntarilor.
În răgazurile dintre focuri ai timp să gîndești de unde ni se trage războiul. Și iată ce-am constatat: criminalii acestui masacru nu sînt numai în partea stîngă a Nistrului ci și în plin centru al capitalei. Trebuie căutați, mai întîi de toate, printre acei car și-au artuncat carnetele de partid și au trecut pe altealte baricade camuflîndu-se în dosul firmelor mari și mici, căpătuindu-se cu un capital politic, dar și acaparînd milioane. Să mă bată Dumnezeu, dacă greșesc, dar dispun de niște date, deocamdată neoficializate - din 17 întreprinderi mixte în colaborare cu România - 15 funcționează în Transnistria. Au fost și sînt privilegiați șperțarii. S-a dat mită unor indivizi care au pătruns în toate structurile de stat și ruinează economia națională din interior, sporind bugetul Tiraspolului. Deocamdată, toată economia e e în mîinile nemoldovenilor, și acesta e un trist adevăr.
Războiul a creat un hău, nu numai în economie, dar și în informare. Noi ascultăm postul de radio Tiraspol și de am fi slabi de înger, am crede pălăvrăgelile lor, pentru că, să știți, ei au un arsenal propagandistic bine pus la punct. Cînd îi trag cîte o rafală sonoră «Vsem, vsem!» (Tuturor, tuturor) și mai atrag de partea lor minunata și zguduitoarea muzică a lui Bach. Ce se întîmplă cu Radiodifuziunea și Televiziunea noastră? La «Știri» ni se spune: «Azi la Cocieri au fost doi morți și trei răniți». Apoi urmează muzică. Ceva cu foaie verde, ceva care nu ne caracterizează oricît de mioritici am fi.
Nu am auzit nici măcar să adie mass-media despre prizonierii noștri. Însă îi avem. De soarta lor nu știe nimeni.
Acum să purcedem la descifrarea poftelor imperialiste ale rușilor. Cîteva formule au fost vehiculate și cred că nu voi spune nimic nou, dar am să mai accentuez încă o dată. Rusia se ține cu dinții de acest cap de pod, ca să-l folosească drept factor de șantaj și presiune. Visul de aur al Rusiei e să țină Balcanii în cătare. Ori de cîte ori erau flămînzi, porneau să-și potolească foamea prin părțile noastre. Despre asta ne vorbeste încă Procopie din Cesareea. Rusiei îi este în cot de Smirnov și pseudorepublica sa. Cel mai mare pericol este că odată cu Transnistria vor pierde accesul la Marea Neagră. Asta îi încîinoșează. Le iese Ucraina de sub control. Iar de pierd Transnistria, se spulberă și Insula Serpilor, cu tot potențialul energetic și bazele militare de unde pîndesc cu ochi electronici toată Europa. Așadar, Transnistria este o poziție favorabilă de cotropire și extindere, avînd mereu în raza de observație Ucraina, România, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Grecia etc..
Pofta rușilor mai este ca mafia lor să-și facă aici un fel de Singapore cu baze turistice și de agrement, iar soarta poporului băștinaș va fi următoarea: flăcăii noștri vor forma garda de corp pentru toată adunătura de «boseci», iar fetele noastre vor împărți același destin al celor 15 000 de mulatre din Cuba, pe care Fidel Castro le-a făcut învățătoare de clase primare, după ce le-a scos din lupanare. De fapt, să nu ne ducem prea departe. Urmăriți comportamentul domnișoarelor de elită. Cele mai frumoase fete sînt în mîinile mafioților. Sărăcia și neîncrederea în ziua de mîine le face să aleagă ori mizeria, ori cea mai veche profesiune din lume. Dacă am ajuns să avem copii flămînzi e catastrofal. Rușii vor să ne distrugă prin sărăcie.
Se vorbește atît de mult despre cedarea pozițiilor ocupate de noi și ordinele căzute din cer de a le retroceda. E adevărat. E mult, cu mult adevărat că toate acțiunile noastre coordonate cu șefi de rang mare au suferit eșec. Am avut atîtea posibilități să pătrundem în Tighina și Dubăsari, dar, ori că eram siliți să ne retragem, ori că eram lăsați în voia soartei.
Mă atacă la inimă miopia noastră. Separatiștii de fiecare dată cum se simt mai încolțiți în coaste de patrioții noștri, așa și vin să ne înmoaie cu fel de fel de amăgeli, de concilieri, ca să mai tragă un gît de aer și în acest răgaz să se înarmeze.
Farsa de deunezi cu parlamentarii transnistreni veniți la tratative ne va costa scump. Ei încă nu ajunseseră bine la Chișinău, iar Smirnov anunțase independența Transnistriei. Această învălmășeală de cuvîntări pompoase, de bocete pe reverul hainei cu insignă de deputat și marea tîngă că se pierd atîtea vieți nu vă amintește de nimic? Așa plîngeau comuniștii și de bieții vietnamezi și de afgani. Dar toate tragediile încep după ce rușii trag sfoara cortinei și sfoara parașutei. Și de data aceasta, calul de bătaie al lui Smirnov va fi: noi nu i-am împuternicit pe deputați să meargă la Chișinău. Concesiile lor nu ne interesează.
Ăsta-i scenariul și-i păcat că atunci cînd vor apare aceste rînduri, la Nistru se vor auzi din nou bubuituri, vor cădea oameni și dintr-o parte și din cealaltă. Pentru ce, vă întreb ? Pentru că de ziua puciului din august nu i-am dat la brazdă și nu ne-am arătat demni de a fi clarvăzători, de a fi curmători ai acestui măcel încă din fașă.
Depun această mărturie și nu pot cît de cît să compar, măcar în visul de dincolo de tărîmuri al celui care a fost pentru noi Grigore Osenevici, originar din Măscăuți, Criuleni. Văzînd că e încercuit de o haită de gardiști și avînd doar o grenadă de mînă, s-a jertfit pentru acest pămînt, dar nici pe călăi nu i-a lăsat în viață, ca să-și mai continue fărădelegile.
Pînă mai ieri găseam prin manuale fapta vitejească a lui Pavlik Morozov de vînzare de tată, dar pentru acest băiat de la Măscăuți, nu s-a găsit nimeni să scrie un rînd, nemaivorbind, că orice țară din lume, aflîndu-se în război, la același strung își face armele și distincțiile de luptă. Dacă avem stemă și tricolor, cum de mergem sub steag de luptă, fără nici un însemn al virtuții militare?
P.S.
Bădița Vasile mi s-a spovedit cu 10 zile înainte de marea bătălie de la Tighina. Am aflat că a participat și el la acele lupte inegale. Dar înfrîngerea asta temporară avea să-l situeze în fruntea ofensivei și eliberării capului de pod de la Chițcani.
Izbîndă, bade Vasile!
Sursă: Glasul, Nr. 26 (98), 26 iunie 1992, pagina 12, coloanele —.
