În plină amează la Grigoriopol, unde s-a deplasat grupul de deputați ai poporului în frunte cu Ion C. Butnaru, se făcea miting. Un miting stihiinic la prima vedere și în același timp dirijat de forțe necunoscute. O lucrătoare de la stația sanitaro-antiepidemică avea să ne mărturisească cum cineva îi anunțase, că de la Chișinău, chipurile, au sosit deja carabineri cu automate. Sigur, că mulți oameni au venit din simplă curiozitate. Sigur, că sînt oameni — și ruși, și moldoveni, și ucraineni, reprezentanți ai altor naționalități, ce locuiesc în raionul Grigoriopol, ce se pronunță împotriva limbii de stat și a grafiei latine, împotriva Tricolorului, susțin hotărîrile nesăbuite de la Tiraspol. Și sînt convinși că au dreptate. E un adevăr, ce nu-l putem neglija.
Oratorii, puțini la număr, îi chemau pe cei prezenți să susțină acțiunile separatiștilor, să purceadă la organizarea referendumurilor. Răsunau învinuiri la adresa lui Petru I. Poian, deputat al poporului din R.S.S. Moldova, prim-secretar al comitetului raional de partid, la adresa prezidiului Sovietului raional de deputați ai poporului, ziarului raional «Prietenia», radiodifuziunii locale, care, vedeți dumneavoastră, nu propagă ideile separatismului, nu mobilizează lumea la referendumul ce se pune la cale. Și cele cîteva zeci de oameni adunați în fața sediului comitetului executiv raional susțineau cu aplauze vorbele oratorilor. Vedeam fețe înrăite, pline de ură. Auzeam cuvinte, ce nu le suportă această hîrtie. Și mă întrebam: doamne, ce s-a făcut cu lumea asta? De unde atîta ură față de tot ce este moldovenesc, ce ține de ființa acestui neam?
Am rămas, totuși, cu impresia, că declarațiile categorice, comportarea multor oameni prezenți în piață, divulgă o presiune asupra unui alt punct de vedere, asupra bunului simț. Cum altfel poate fi calificată intervenția lui V. Mitcovschi, cel ce dirija mitingul, care, întrerupîndu-l pe deputatul poporului din R.S.S. Moldova Anatolii M. Lisețchi, a declarat, că acesta din urmă, fiind membru al mișcării «Edinstvo», în ultima vreme a trădat interesele acestei mișcări și, deci, cuvintele dumnealui n-ar trebui luate în serios. Nedemnă și necivilizată a fost comportarea mulțimii față de colegul meu de la radio Dumitru Mămăligă, căruia în mod brutal i s-a luat caseta și i s-a interzis să facă imprimări.
Da, la Grigoriopol parlamentarii noștri n-au fost întîmpinați cu flori. Deși aceștea au venit cu inima deschisă, cu cele mai frumoase și nobile intenții. Pe parcursul întîlnirilor cu oamenii cîmpului, însă, cu oamenii care în aceste zile încordate nu au alte griji decît soarta roadei crescute, aveam să ne convingem, că nu toți gîndesc la fel ca organizatorii de mitinguri.
La Mălăiești, satul de baștină al scriitorului și deputatului Vladimir Beșleagă, am fost însoțiți de Petru M. Carauș, președintele Sovietului sătesc, deputat al poporului din R.S.S. Moldova. În ajunul evenimentelor din Tiraspol, ne relată dumnealui, deputații Sovietului sătesc s-au convocat într-o ședință și s-au pronunțat împotriva participării la lucrările așa-numitului «congres», împotriva organizării unui referendum în sat.
Aceleași opinii le-am desprins și din convorbirile întreținute cu lucrătorii subdiviziunilor de producție ale colhozului «Serghei Lazo» din localitate.
— Să trăim așa cum am trăit, — avea să afirme Eugenia Beșleagă din brigada legumicolă nr. 14. — Și ruși, și moldoveni. Că încăpem cu toții pe acest pămînt. Cine au să ne audă, că vrem să ne separăm, ne vor rîde...
Au susținut-o și colega ei Galina Pecenina, care e bulgară de naționalitate și locuiește de numai un an la Mălăiești, dar se simte bine, și Ecaterina Vascan, Maria Balan din brigada nr. 12.
Deși nu le este ușor moldovenilor din partea stîngă a Nistrului să meargă în pas cu primenirile. Mulți dintre oamenii în vîrstă nu cunosc grafia latină. La mulți dintre ei predomină grele amintiri din timpul războiului. Adevăr este că această fîșie de pămînt a Moldovei a fost hărțuită fără milă de vitrege vremi.
Să-i ascultăm pe oamenii aceștea. Să încercăm a le înțelege păsul. Să le respectăm punctul de vedere, chiar dacă nu au dreptate. Și ei ne vor întinde mîna. Or, anume aceasta e misiunea aleșilor poporului, care în aceste zile poposesc în localitățile sudice și nistrene ale republicii.
...Aflînd că sînt de la «Moldova Suverană», în centrul raional de mine se apropie Ștefan Gazul, deputat în Sovietul sătesc Delacău, și îmi înmînă adresarea pe care o inserăm în acest număr. Iar un alt cetățean, Ștefan Bogdan, din satul Grasnaia Gorca, îmi notase în carnet următoarele cuvinte: «Domnule Mircea Ion Snegur! Nu dă doamne să dați pămîntul nostru șarlatanilor!».
Aceste apeluri mișcătoare mă fac să fiu optimist. Mă fac să cred că bunul simț va triumfa.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 209, 7 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
