Textul articolului
Eminescu,
Din trei unghiuri odată văzut,
Este copil, este adolescent, este zburător.
Dar care întotdeauna e la timpul necunoscut.
Eminescu,
A pus cîte-o nevăzută aripă fiecărui cuvînt
Și cuvîntul, atingîndu-se de inima poetului,
A făcut cerul din jurul nostru liber și blînd.
Eminescu,
Aprinzînd candela de luceafăr pe timp de noapte,
A ușurat drumul amintirilor noastre
De a ține lumina clară pînă și-n apele tulburate.
Eminescu,
Din trei unghiuri fiind chemat,
A ajuns să fie glasul sufletului nostru,
Glasul ultimului bătrîn din cel mai tînăr sat.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 80 (17950), 13 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
