TIRASPOL. (De la corespondentul nostru). Oamenii din oraș acum nu-și mai fac nici un plan pe a doua zi. Ei știu că în orice moment pot fi chemați de Galina Andreeva la... «apărarea» republicii fantome nistrene și a poporului ei. N-a fost o excepție și ziua de 7 aprilie. Dis-de-dimineață radioul local îi invita pe toți orășenii în divizia militară 59 să se întîlnească cu tovarășul Kozirev, ministrul de externe al Federației Ruse, pentru a-și spune durerile și doleanțele.
Peste 5 minute de la apelul radiofonic străzile orașului s-au umplut cu șuvoaie de oameni îndreptate spre cazarma cu pricina. Zeci, dar poate sute de unități de transport de la întreprinderile orașului, precum și din alte localități din stînga Nistrului, au fost puse în acțiune pentru a aduce cît mai multă lume la întîlnirea cu acest demnitar al Rusiei.
Doamne, ce operativitate! Mă uitam fîstîcit la aceste șuvoaie de oameni, care vociferau exaltat, înrăit, nervos și mă gîndeam că orașul e cronic bolnav de minciună și fals, de înșelăciune. Și nimic nu-l poate salva decît adevărul, care de multe decenii este camuflat, mușamalizat, denaturat. La apărarea cărui popor erau chemate aceste zeci de mii de oameni? Nu cumva de ajutorul lor au nevoie miile de familii din stînga Nistrului, care s-au evacuat pe malul drept pentru a se salva de maltratare, teroare și înjosire? Sau poate de dragul ambițiilor separatiste bărbații din Coșnița, Cocieri și alte localități au lăsat brazda neterminată, ogorul neînsămînțat și animalele nehrănite și au pus mîna pe armă?
Știu oare ei, oamenii din aceste șuvoaie, că vorba nu e de un conflict interetnic, de încălcarea dreptului omului și nici chiar de crearea așa-zisei republici nistrene, ci de niște ambiții imperiale ale drojdiilor partocrate, care vor să transforme această palmă de pămînt într-un cap de pod militarizat, menit să țină în supunere și umilință zeci de popoare, inclusiv oamenii din aceste șuvoaie? Firește că nu știu și nici n-au de unde ști pentru că impostorii orașului sînt doar niște cozi de topor, care execută comenzile secrete ale fostului centru imperial în persoanele lui Travkin, Jirinovschi, Stankevici, Blohin, Kogan, Ruțkoi, care apar hoțește în oraș și tulbură mințile oamenilor.
În imensul teritoriu al cazărmii n-au încăput nici jumătate din cei adunați, cealaltă parte de oameni postîndu-se unul lîngă altul în stradă, de-a lungul gardului. Oamenii stăteau împreună cu militarii în așteptarea unei minuni — să fie dată în sfîrșit armatei 14 comanda de a începe luptele împotriva «fascismului național român».
Timp de două ore, pînă a sosit oaspetele multașteptat, mulțimea a fost distrată de «amiralul» Galina Andreeva.
Dl Kozirev a fost întîmpinat cu aplauze, dar care repede s-au stins, transformîndu-se în ofense, pentru că acest om de stat al Rusiei, spre deosebire de A. Ruțkoi, care doar cu trei zile în urmă le declarase că republica fantomă nistreană este și va fi, le-a spus pur și simplu să se mulțumească cu o zonă economică liberă și să se împrăștie pe la casele lor. Bineînțeles, că garda Galinei Andreeva n-a fost mulțumită și a început să strige, să pună întrebări provocatoare, una mai deocheată ca alta, iar Aleksandr Bolșakov, care deține o funcție de conducere în ierarhia separatiștilor, și-a asumat misiunea de a-l lumina pe ministrul de externe al Rusiei în problemele formării Moldovei ca stat, cerînd cu insistență să fie recunoscută așa-zisa republică nistreană.
Ce să-i faci, așa se întîmplă cînd se joacă un spectacol dirijat de la sute de kilometri prin telefon și mai ales cînd regizorul spectacolului se află în detenție.
(Prin telefon).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 50 (17920), 9 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
