Dimineața de 6 aprilie a început neobișnuit de sumbru pentru populația raionului Dondușeni. Știrea despre sosirea nepoftită la Tiraspol a lui Ruțkoi, vicepreședintele Rusiei, și declarațiile acestuia din ajun în susținerea forțelor separatiste din Transnistria a provocat în rîndul muncitorilor, plugarilor, intelectualității și chiar copiilor un puternic val de nemulțumire și îngrijorare. La cooperativa «Speranța», spitalul raional, Uniunea raională a asociațiilor de consum, BTA-9, fabrica de zahăr, în școli, colhozuri și sovhozuri au fost organizate spontan mitinguri și adunări de protest.
«Jos mîinile de pe Moldova», «Moarte bandiților cazaci și mercenarilor ce ne pîngăresc pămîntul», «Vrem libertate», «Nu, războiului» — acestea au fost lozincile scandate pretutindeni.
Sîntem un popor pașnic, muncitor și primitor, a declarat de la tribună L. I. Zaharia, medicul-șef al raionului, și nicicînd n-am rîvnit la bucățica cuiva. N-am cucerit pămînturi și nu am furat averi, n-am săvîrșit omoruri și n-am cerut să fim slujiți. Transnistria din moși-strămoși ne aparține și nu o vom ceda cu nici un preț. Smirnov, Maracuța, Andreeva împreună cu Ruțkoi și tot neamul lor să-și facă republici și federații la ei acasă, iar aici noi sîntem și stăpînii și robii acestui pămînt.
Deși nu sînt moldoveancă, venea să-și confirme convingerile N. I. Jitaru, vicepreședintele Uniunii asociațiilor de consum, dar trăiesc pe acest meleag și mi-e scump și drag ca ochii din cap. Totodată simt o mare rușine pentru rușii care, turmentați de ideile procomuniste, varsă sînge nevinovat, calcă în picioare demnitatea unui popor, își compromit națiunea în fața lumii întregi. Dar sînt convinsă că fascismul roșu nu va trece, căci vom sta, cot la cot, stavilă în fața imperiului în ultima lui agonie.
Pe adresa lui Boris Elțin, președintele Rusiei, a congresului VI al deputaților Rusiei au fost expediate zeci de telegrame și rezoluții, în care oamenii cer cu insistență încetarea necondiționată a amestecului forțelor armate rusești de ocupație în treburile interne ale Moldovei independente și suverane, retragerea neîntîrziată a armatei a 14-a de pe teritoriul republicii și încetarea focului în zona conflictului.
Colectivele s-au pronunțat pentru adunarea imediată de mijloace bănești, hrană, haine, pentru ajutorarea miilor de refugiați.
Astfel, colectivul întreprinderii de colectare și desfacere a fructelor și legumelor a transferat 10 mii de ruble, colhozul «Patria» — 6.5 mii, populația satului Rădiul-Mare — 1000 ruble.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 50 (17920), 9 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
