A zis Ruțkoi că iată noi, moldovenii, sîntem teroriști. Așa i s-a învîrtit limba-n gură și a spus. Adică sîntem un fel de libieni, un fel de arabi, care, la prima ocazie, detoarnă avioane. Și a mai zis Ruțkoi că toată dreptatea în această parte de lume o poate face numai soldatul rus, cu baioneta și racheta, că o «zonă tampon» aici e ca o iarbă de leac.
Atîta l-a ajuns capul și atîta a zis. Și poate nimeni nu-l lua în seamă, dacă rangul lui de demnitar nu era atît de mare; de, au mai fost pe la Tiraspol fețe mari, dar el, Ruțkoi, e a doua în Rusia, e un șaran de prim-calibru, cum s-ar zice.
Apoi iese că nouă ne-a prea mers în Aleksăndrei: țarul Aleksandru (în cîrdășie cu turcii) a furat Basarabia la 1812, dar nu ne-a poreclit teroriști; nici Aleksandr Suvorov, cînd și-a adăpat calul în Nistru și, după Ruțkoi, a pus temelia Tiraspolului, tot nu ne-a văzut teroriști. Arhivele, documentele denotă că la temelia Tiraspolului s-a aflat un sat moldovenesc. Dar parcă îl interesează acest lucru pe un «vultur afgan», azi politician de meserie. Acest nou Aleksandr a venit să ne fure lunca Nistrului cu orașele, satele ei — și basta!
Chipurile, o face pe democratul: luptă din toți porii ființei pentru a le împărți dreptate rușilor din Transnistria. De fapt e altceva. E om militar și are nevoie de largă respirație strategică — înfipt cu cizmele în Transnistria, el poate privi peste Balcani, peste Turcia, peste... Visul dintotdeauna a țarilor ruși — să pătrundă cît mai departe, să cucerească cît mai multe pămînturi.
El a venit să dea separatiștilor o doză de optimism, să-i compătimească un pic, să le demonstreze solidaritate. A știut a le cînta în surdină exact melodia iubită de ei — le-a dat sub mînă armata 14, să fie mai curajoși și feriți de rele. El a uitat cu totul de cele 40 procente de moldoveni de aici, care luptă și mor pentru a-și apăra casa, pămîntul, țara.
Ca om sentimental ce este l-au interesat doar frații de sînge, a stat mult la taifas cu militarii — stihia sa. A primit drept monedă curată toate minciunile aruncate din gura separatiștilor. Așa și este: pentru el moldovenii sînt teroriști. Adică eu, tu, mama, tata sîntem teroriști. De ce? Pentru că am îndrăznit să ne apărăm țarina de lifte păgîne, pentru că am cutezat să dăm sens real independenței, suveranității noastre.
A venit pe ușa din spate în Republica Moldova și a plecat tot prin ea. Cică n-a putut face legătură cu conducerea legitimă a țării. Ce motiv diplomatic!
La Moscova efectul cîntecului său n-a mai fost acela. Oamenii cu scaun la cap i-au potolit frenezia șovină: «Dacă facem în Transnistria republică, apoi trebuie să recunoaștem și Tatarstanul, și Cecenia» — și-a dat părerea un deputat. «Apoi ce serviciu aducem rușilor din Basarabia, dacă mergem pe această cale?!» — a menționat un altul...
E poate patriotic să visezi pur rusește ca țarul Aleksandr, Aleksandr Suvorov, dar timpurile sînt altele. Și lumea e alta. Cu totul altă făină se macină la moara istoriei: tov. Ruțkoi, de unde vii, Vezi că-i anul două mii?!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 50 (17920), 9 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
