«Li-i bine străinilor, ei și la dînșii acasă sînt peste hotare!» Celebra frază, care ilustrează o componentă a mentalității rusești vizavi de străini, m-a pus pe gînduri, în legătură cu situația curentă. Cine sîntem noi, Moldova, membră a C.S.I., pentru ruși? «Svoi» (de ai săi) ori «inostranți» (străini)?
Ne-am (ne-a) băgat în Comunitate ca să fim «svoi», să avem petrol și cărbune, tancuri pentru Armata Națională, bumbac, ceai și uriuk azer, stafide armenești, slănină ucrainească și zăpadă neneță. Toate aceste bunuri, evident, nu pe degeaba -- în schimbul producției noastre. Dar, după cum devine la fel de evident, fără vreo garanție (dacă nu le socotim pe cele politice la care cică ne-am adresat), cel puțin pentru faptul că nici rușii (mari, mici sau albi), nici kazahii sau evencii, nici alți sateliți ai imperiului n-au toate aceste bunuri pentru ei înșiși... poate cu excepția zăpezii la nord și nisipului la sud, norouilui la centru...
Moldova, pînă la urmă, a ajuns în pragul primăverii fără carburanți pentru începutul lucrărilor agricole. Bucuroși că am ieșit din iarnă, am și uitat de mărfurile «MADE IN USSR», ori am vrea să uităm de ele, cînd le comparăm prețurile cu calitatea.
Să revenim la mentalitatea lui homo sovieticus. Cîndva, mărfurile în varianta pentru export erau de o calitate apreciabilă, petrolul sovietic curgea la timp unde se cuvinea, într-un cuvînt, pentru străini ca pentru străini. Cum tot nu vom mai primi gratuit (dacă am primit vreo dată) și vom face comerț slobod cu «spațiul economic unic», post-U.R.S.S., nu mai bine ne facem «inonstranți», ca să fim tratați respectiv, pe cît pot fi rușii onorabili în relațiile cu străinii?
Sursă: Glasul, Nr. 10 (84), 6 martie 1992, pagina 3, coloanele —.
