Stau dușmanii la hotare. Foto: Serghei Voronin.
Ați remarcat, probabil, vizitînd cetatea Sorocii, că meterezele ei sînt îndreptate spre Răsărit, într-acolo, de unde «venea lucoarea»? Așa a fost: dinspre Răsărit, au venit întotdeauna hoarde de agresori - ruși, cazaci, tătari etc. Și dacă tătarii nu-și mascau nici intențiile, nici rolul de agresor, apoi rușii și cazacii preferau să se dea drept eliberatori, binefăcători și misionari ai unei civilizații mirifice cu care, firește, ivanii și mîkolaii nu aveau nici în clin, nici în mînecă. Așa a fost. Din păcate, așa continuă. Evenimentele dramatice de pe malurile Nistrului, ale acestui fluviu mai blestemat decît chiar Prutul ce ne-a frînt neamul în două, evenimente soldate cu numeroase pierderi de vieți omenești, au rupt ultimele măști de pe fața ocupanților. Cruzimea, sălbăticia nativă, fățărnicia, minciuna - iată doar cîteva arme ale «fraților mai mari». Ca supliment, bineînțeles, pe lîngă cele adevărate, numite Makarov, Kalașnikov, T-74, «Grad» ș.a.m.d.
Astfel, rușii au pierdut orice credit de încredere și respect pe care-l aveau la românii din Basarabia, la români în genere. Firește, nu poate confundat un popor întreg - cel rus - cu fiii săi rătăciți, în Republica noastră sau pe aiurea. Și totuși... De ce fac la Moscova pichetări scandaloase în fața ambasadei Moldovei șovinii și nu fac mitinguri împotriva compromițătorului comportament al conaționalilor în fostele republici sovietice democrații din Moscova, Sanct-Petersburg, alte localități din Rusia? De ce nu iese în stradă, să protesteze, împotriva acțiunilor vandalilor - rușii din Chișinău? De ce nu ia atitudine Departamentul de Stat al Republicii pentru problemele minorităților naționale, condus, de altfel, de un rus de bună credință? De ce tace MOLDOVA DEMOCRATICESKAIA, mișcarea democraților ruși din Moldova? Nu cumva din cauza prea multor similitudini de atitudine ce le au toți rușii, de pretutindeni, față de popoarele cotropite de ei? Tragediile, - cu început, dar fără de sfîrșit, de pe malurile Nistrului au mai destrămat un mit: că domnul președinte al Republicii, Mircea Snegur, s-ar bucura de un respect deosebit printre ruși, rusofonii de la noi. Nu vă faceți iluzii, domnule președinte! Ăștia-i respectă numai pe Ermacii, Suvorovii, Kutuzovii, Leninii și Stalinii lor! N-a avut în ultimul timp dl M. Snegur intervenție, luare de cuvînt, declarație (inclusiv la înalta tribună a O.N.U.) în care să nu fi subliniat că în țara pe care o reprezintă se respectă și se vor respecta întotdeauna neabătut drepturile minorităților naționale. Corect, frumos, impecabil. Daer cînd se va ocuoa oare conducătorul Republicii noastre și de respectarea drepturilor poporului nostr?! Se pare că numai atunci cînd pentru acestea va opta opinia publică mondială, care pentru dl Mircea Snegur contează mai mult decît sîngele vărsat, fără nici o vină, de conaționalii săi. Contează, firește, fiindcă dumnealui a înțeles prea bine că de opinia obștească a planetei depinde șederea domniei sale în funcția ce o deține. Pot fi oare oprite sălbăticiile rușilor, violențele «gardiștilor» și cazacilor în Transnistria, și nu numai acolo, căci veneticii, își extind, pe zi ce trece, spațiul de activitate, trecînd «eroic» Nistrul? Conducerea noastră ne face să credem că porcăriile veneticilor și mancurților nu mai pot fi stopate! Dar, domnilor conducători ai Țării independente Moldova, întrebați-i pe alți șefi de state, eventual civilizate, cum procerdează în asemenea cazuri. Ce fac spaniolii cu rebelii basci? Sau francezii, cu insurgenții corsicani? Fiți siguri, domnilor, că nu-i tolerează, nu le iartă obrăzniciile, așa cum se întîmpls. Deci, mult stimați conducători ai Republicii Moldova, consultați-i pe colegii occidentali, mai ales că declarați întruna că vreți cu tot dinadinsul să intrați în Europa. Și atunci, cine știe, poate că acest martie va fi ultima lună însîngerată din istoria poporului nostru.
Sursă: Glasul, Nr. 10 (84), 6 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
