«Pora perestați dalișe izobrajati sebea mirotvorțev». Spunînd aceste cuvinte la conferința de presă din seara primei zile de lucru a congresului VI al deputaților din Federația Rusă tov. Ruțkoi, probabil, nu se avea în vedere pe sine însuși. Domnia sa nici nu s-a străduit vreodată să joace acest rol. Îl știm prea bine în altă postură, de «erou internaționalist» gata să-și facă «sfînta datorie» oriunde — în Afganistan, în Republica Cecenă, în Crimeea sau în Moldova. Ceea ce nu-i putem reproșa e lipsa de sinceritate. Dacă alții o mai fac pe diplomații, apoi domnia sa o taie pe de-a dreptul. Rezumatul cuvîntării sale la congres ar fi «nașili biut». Pe de o parte, zice el, sînt bandele de teroriști (din partea dreaptă a Nistrului), iar pe de alta — «cetățeni ai Rusiei» (!) și alți cetățeni, populație pașnică, pe care «Rusia trebuie s-o apere».
Dl viceprezident, fiind specialist în agricultură (conduce acest sector), nu prea își dă seama cine e cetățean al Rusiei și cine al Moldovei. Sau poate se face a nu ști. În orice caz el e gata să-și mai exercite o dată rolul de «erou internaționalist» și cu ajutorul armatei a 14-a să împartă Moldova în două. Acesta a fost în fond și sensul proiectului hotărîrii pregătit de grupul lui Ruțkoi.
Deputatul blocului «Rusia democratică», Zasohin, l-a întrebat pe vice-președinte dacă intenționează să trimită armata a 14-a și în Canada, Australia, Israel, Germania, adică peste tot unde locuiesc ruși și se pot întîmpla conflicte cu ei. A urmat un răspuns vag despre rolul «pacificator» al armatei.
Deputatul Iakunin a preîntîmpinat congresul că, folosind armata pentru despărțirea teritoriului din partea stîngă a Nistrului și recunoscînd astfel așa-numita republică nistreană, «va fi încălcat moratoriul asupra inviolabilității hotarelor în cadrul Acordului de la Helsinki... pășind pe o cale extrem de periculoasă care va duce la explozia statului rus».
La propunerea lui R. Hasbulatov, președintele parlamentului, s-a hotărît ca decizia congresului în această problemă să fie luată mai tîrziu în corespundere cu rezultatul tratativelor de la Chișinău ale celor patru miniștri de externe.
La întrebarea logică a unui ziarist de la conferința de presă care sînt bazele legitime ale amestecului Rusiei în conflict, Ruțkoi a răspuns doar atît: «Păi atunci la ce mai avem congres, guvern, stat, dacă nu reacționăm la ceea ce se întîmplă acolo». Logică de fier, nu?
Seara, Nevzorov, aproape în duet cu Ruțkoi, zice că... principala hotărîre pentru care avea rost să se adune congresul Rusiei, avînd în vedere situația din Moldova (recunoașterea așa zisei republici nistrene), n-a fost adoptată.
Legitimitatea implicării Rusiei în conflict S. Stankevici, o altă persunalitate din echipa lui Ruțkoi, o vede în prezența în Moldova a armatei a 14-a «ce se găsește sub jurisdicția Rusiei», și care e, chipurile, «în pericol». Deci mai întîi introducem armata, iar apoi strigăm «ajutor!» — băieții înarmați pînă-n dinți sînt în pericol și trebuie apărați.
Direcția și tonalitatea cu care a fost abordată problema conflictului din Moldova chiar în prima zi de lucru a congresului VI au demonstrat că există o categorie de deputați, printre care și noua coaliție din cinci fracțiuni de opoziție «Rossiiskoe edinstvo», alcătuită din procomuniști cu interesele lor imperiale și care prevăd conservarea Transnistriei în calitate de avanpost strategic al Rusiei în sudul Europei, în special în Balcani.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 50 (17920), 9 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
