Republica Moldova trece printr-o perioadă de afirmare ca stat independent și suveran, perioadă ce coincide cu transformări radicale privind democratizarea societății, tranziția la economia de piață, mutații substanțiale în mentalititatea fiecărui cetățean, crearea unui nou cadru juridic.
Aceste transformări radicale sînt inevitabil însoțite de unele depresiuni temporare în economie și reducere a nivelului de trai al populației, amplificate și de conflictul politic, impus de forțele proimperiale și comuniste, extins în conflict armat. Ele au reclamat aplicarea unor măsuri dure și nepopulare, care provoacă nemulțumiri și neîncredere în politica Guvernului.
În pofida caracterului lor nepopular, Guvernul a promovat ferm principiile de bază ale economiei de piață:
liberalizarea prețurilor, tarifelor, dobînzilor, salariilor;
reorganizarea proprietății;
demonopolizarea și concurența loială;
reformarea instrumentelor și metodelor de conducere a economiei;
protecția economică și socială a populației.
Această politică, însă, nu a găsit înțelegerea și susținerea adecvată din partea unor pături ale populației, diverselor forțe politice, și cu regret, nici chiar din partea organului legislativ suprem.
În condițiile create și pornind de la prevederile articolului 6 al Legii Republicii Moldova «Cu privire la Guvernul republicii», Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂȘTE:
A înainta Președintelui Republicii Moldova cererea de demisie a Guvernului în deplina componență.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 84–85 (17954–17955), 20 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
