Situația în care s-au pomenit moldovenii, [ro]mâni basarabeni în Republica Moldova este [o] realitate și un adevăr pe care l-au știut stră[moș]ii: avem la nord și est un dușman crud, [pe]rfid, necruțător, care de secole ne urmă[reș]te și ne distruge ca națiune pas cu pas, [adu]cînd în locul nostru ocupanți, coloniști, [caz]aci și criminali de drept comun. Acest im[pe]riu al răului, clădit prin foc și sînge pe [oas]ele a mai multor popoare decimate, dis[pe]rsate a ajuns și aici la noi, despărțindu-ne [d]e frați, nimicindu-ne, rusificîndu-ne forțat. [Cu] așa dușmani nu se fac legături diplomatice, [li] se arată ușa; cu ei se luptă pe viață și pe [m]oarte.
Am ascultat la radio declarația tovarășului [Ru]țkoi. Nimic nou! Noi am știut cine este el. [E]l reprezintă un popor răzvrătit, certat cu [bu]nul simț și în continuă mișcare spre dis[tru]gerea altora din jur. El reprezintă pe cei [d]e altădată, care pornind spre țărmuri mai [ca]lde, mai mănoase, călcau în picioare tot ce [v]edeau sub [… fi]rii și elanului lor agresiv și [cu]tropitor, fără a se mai gîndi la rușii și ucra[i]nenii care trăiesc aici, printre noi. La 4 martie […] Partidul Național Creștin s-a adresat Par[la]mentului și Guvernului Republicii Moldova [cu] propunerea concretă de a înarma pe [vol]untari, de a înarma pe mazili și pe răzăși, pe feciorii și nepoții lor, de a restabili căpitanii de mazili. Fiecare sat să aibă un batalion, fiecare oraș să aibă un regiment.
Nu cerem ceva neobișnuit, nu ne umilim cerînd pază și ajutor de peste hotare. Noi cerem să ni se întoarcă dreptul și privilegiul de a ne apăra noi singuri. Avem așa tradiții seculare, cînd mazilii și răzășii aveau arme în case și se apărau cu ele. Arma purtată ca podoabă la cingătoare sau ținută pe perete sub icoane favoriza și consolida demnitatea de om, bărbat, oștean pe lîngă cea de părinte, fiu sau tată. Cum se vor folosi aceste arme în viitor, vor hotărî viitorii conducători ai națiunii, care nu se vor teme de supușii înarmați mai mult decît de dușmanii lor externi.
Cerem numai dreptul nostru pe care l-am avut: să fim înarmați și atunci cazacii și criminalii de drept comun, precum și emisarii lor imperiali nu ne vor mai afla nepregătiți de a le da riposta cuvenită.
9 aprilie 1992
Sursă: Țara, Nr. 16 (86), 14 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
