I
Duminica trecută-n Mălăieștii Grigoriopolului a fost o mare sărbătoare, la care-a participat toată suflarea din această vrednică așezare. Ba au venit roiuri de oaspeți și de pe aiurea, din satele-nvecinate, din alte părți. Au fost poftite soliile din Mălăieștii Orheiului, din Mălăieștii Rîșcanilor, din Mălăieștii Criulenilor. S-a constatat că în perimetrul latinității balcanice sînt 12 sate ce poartă numele Mălăiești, adică opt în România și patru-n Republica Moldova. O dovadă în plus a temeliei neamului nostru, a veșniciei lui pe-aceste pămînturi. Un argument de rigoare pentru acea minte obtuză smirnovistă, pentru acel ochi viclean bolșacovist, care continuă să tocească minciuna cum că adevărata istorie pentru acest plai începe odată cu descălecarea lor pe aici.
Poveștile de adormit copiii nu mai prind astăzi, domnilor-tovarăși.
Așadar, mălăieștenii au făcut-o-n patru muchii, și-au serbat cu suflet și inimă vatra, și-au cinstit înaintașii, au stat de «vorbă» cu urmașii. Foarte emoționant, cu nelipsita pîine și sare, cu buchete de flori au fost întîmpinați domnii Valeriu Muravschi, primul-ministru al Republicii Moldova, Ion Hadârcă, prim-vicepreședinte al Parlamentului, Petru Soltan, președinte al unei comisii în Parlament, Președinte al Societății culturale «Transnistria». Conducerea locală a invitat solia Chișinăului mai întîi în cîmp, să vadă roada, să-și încînte ochii de acea irepetabilă luncă a Nistrului. Ce bogăție, ce oameni harnici; într-un curpăn de tomate-am numărat 72 de pătlăgele, dar ele se întind pe 600 de hectare, dar mai încolo încep lanuri cu ardei de tot felul, cu vinete, cu... Racordată la prețurile de azi această producție înseamnă zeci de milioane de ruble, înseamnă bunăstare pentru oameni și pentru sat.
Dl Valeriu Muravschi a dat citire, în fața numerosului public, unui mesaj de felicitare din partea domnului Mircea Snegur, Președintele Republicii (citește-l mai sus) În continuare dumnealui a găsit cuvinte frumoase și, principalul, foarte sincere pentru bunătatea și demnitatea gazdelor.
I-am văzut mereu în trebi, mereu scăldați în broboane de sudoare pe primarul așezării Petru Cărăuș, pe președintele gospodăriei Nichita Cojocaru. Dar și mai cu «jăratic în turetci» mi-a părut a fi dl Vladimir Beșleagă, scriitor al poporului, băștinaș de aici. I-am sesizat stilul și respirația în canavana tuturor manifestațiilor .Se vede, de la dumnealui și pornește ideea organizării acestei frumoase și utile sărbători. Zic utilă, pentru că am văzut cît efort depune scriitorul, ca un adevărat iluminist ce este, pentru a-și familiariza consătenii cu adevărata lor istorie, pentru a le cultiva dragoste de pămînt și neam.
II
Pe stadionul din centrul satului abia de-ncăpea acea lume: diferite orchestre, sute de sportivi; fiecare echipă de muncă și-a deschis un fel de casă mare improvizată, pretutindeni covoare, prosoape, bucate de tot felul. Prima dată am văzut atîtea feluri de plăcinte, învîrtite; ați auzit de plăcinte reci? Uite aici se fac cu miere, o delicatesă de origine turcească. Ei, și paharul de vin n-a fost lipsă, căci ce fel de sărbătoare fără de el? L-au înconjurat tractoriștii pe dl Valeriu Muravschi, rostindu-i vorbe de mulțumire pentru participare, l-au prins pe dl Hadârcă legumicultoarele în horă, fără să-i dea răgaz. De, oameni sîntem.
Și-n fiecare casă mare, la loc de cinste, am văzut icoane frumoase, aduse de gospodine de pe la casele lor.
Undeva, pe la margini, se aflau și cîțiva reprezentanți ai O.S.T.K.-ului din Tiraspol, și ziariști de la «Dnestrovskaia pravda», care priveau jenați la această atmosferă de entuziasm general și de înfrățire a sufletelor. Lasă-i să privească!
Am auzit din gura mai multor trudnici, că ei recunosc și păstrează în inimi o singură Moldovă, indivizibilă, o Moldovă Suverană, dorind s-o vadă falnică și independentă. Dar presiunea vecinilor din Tiraspol e încă mare: în sat nu e nici un tricolor, nici o lozincă scrisă, cu caractere latine, am observat de-asupra sediului primăriei, stingheră și decolorată de ploi, stema veche. Aceasta e situația.
Vorbitorii, și cei cuprinși în iureșul sărbătorii, s-au străduit să facă de data aceasta abstracție de politică. S-a vorbit cu evlavie de strămoși, de vrednicia și simțul de gospodar al oamenilor din partea locului, care au vîrfuit cu rezultate bune secerișul: zece mii de tone de cereale au obținut. S-a vorbit de istorie și de perspectivă, căci oamenii vor să trăiască în cercul unui trai civilizat. A ajuns nu demult gazul natural în sat, pînă la 20 de case abia, dar spre sfîrșitul anului vor fi gazificate încă 200 de gospodării. Am înțeles, este cea mai mare bucurie a mălăieștenilor.
De aici adineaori a pornit în lume, precum spuneam, Mihail Mițu, care a cultivat viță-de-vie tocmai la Sahalin. Despre curățenia morală a acestui om a scris încă Cehov; de atîta la Sahalin există un sat și un vîrf de munte ce-i poartă și astăzi numele. Operele științifice ale matematicianului Mihail Grebencea, tot de aici, sînt cunoscute într-un șir de universități și în lumea savantă a Europei.
Mă uitam la fețele minunate ale copiilor mălăieșteni, intuind în ei oameni de ispravă, oameni ce vor ține la tradiție și neam.
Sărbătoarea a finalizat cu un bogat concert, prezentat de o formație artistică chișinăuiană «Căruța». Pînă seara tîrziu au răsunat cîntece și dansuri peste lunca, potopită de verdeață, a Nistrului. Pretutindeni a dominat voia bună și credința de bine.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 7 august 1991, pagina 3, coloanele —.
