Se zice că unul dintre motivele care l-au determinat p[e] Mircea Snegur să semnez[e] disputata și, după opinia ma[i] multor analiști, discutabil[a] Convenție privind principiil[e] de reglementare pașnică a co[n]flictului armat din raioanel[e] din stînga Nistrului ale R[e]publicii Moldova a fost idee[a] că în Rusia «forțele democr[a]tice, în frunte cu președintel[e] ei, B. Elțin, se separă tot ma[i] mult de forțele șovine și pr[o]imperiale». Nu vrem să î[n]trebăm dacă se separă cu ad[e]vărat și dacă aceste «for[țe] democratice» sînt democrat[i]ce cu adevărat sau numai s[e] alimentează iluzia respect[i]vă. Căci, așa cum au arătat lucrurile, reacțiile acesto[r] forțe nu diferă decît prin n[e]însemnate nuanțe de cele a[le] forțelor proimperiale și șov[i]ne adevărate în cazul confli[c]telor din Osetia de Sud, di[n] Azerbaigean, din Transnistri[a] și Tighina.
...Dorim numai să vedem s[i]tuația și ponderea cîtorva fo[r]țe de acest tip în context[ul] structurilor legislative și st[a]tale ale Rusiei. Minister[ul] de externe, ca și pe timpul l[ui] Gorbaciov, promovează o l[i]nie mai mult sau mai puțin c[o]lorată democratic, vrea să p[a]ră receptiv la dialog și cap[a]bil de reacții sincronizate an[u]mitor opțiuni americane, occ[i]dentale (de exemplu, în caz[ul] aplicării de sancțiuni asup[ra] Iugoslaviei). Însă în acest ca[z] problema e cum sînt percep[u]te și calificate aceste gestu[ri] în «interior». Comportame[n]tul ministrului Kozirev […] stîrnit nemulțumirea lui Ru[ț]koi, critici vehemente din pa[r]tea Comitetului parlament[ar] pentru relații externe, condus de fostul analist politic de la «Moskovskie Novosti» Evghenii Ambarțumov, pe timpuri democrat, și acesta. De asemenea, importante forțe conservatoare din armată și parlament au cerut să-și dea demisia. Serghei Șahrai, una din figurile democratice proeminente în echipa lui Elțin, s-a văzut nevoit, în urma presiunilor conservatoare, să-și prezinte demisia. De altfel, același Ambarțumov rostea o frază ce explica surpriza multora relativ la rolul oarecum surprinzător de purtător al ramurii de măslin pe care și-a asumat-o subit Aleksandr Ruțkoi în războiul din estul Republicii Moldova declanșat, de fapt, la comanda Moscovei. Iată ce afirma fostul democrat: «Să ne ferească Dumnezeu să revenim la metodele de forță», își avertiza el colegii parlamentari, precizînd însă: «Dar nu e o soluție nici cedarea în fața șantajului, și nici faptul să devenim victime ale propriului complex de inferioritate». Sigur, cuvintele de tipul «victime», «complex de inferioritate» nu par să se potrivească realităților cărora li se atribuie. Contează ce spune dl Ambarțumov în continuare: «Mai devreme sau mai tîrziu, Rusia Mare va renaște... Și faptul poate fi realizat numai printr-o politică ce va întruni flexibilitatea cu tăria necesară și cu sentimentul propriei demnități». Această străveche strategie asiatico-mongolă a desimulărilor, aplicată acum cu titlu de binefacere, după ce cu o mînă se întreține elanul agresiv din Tiraspol, cel al armatei a 14-a, și cu alta se încearcă [ac]țiuni «pacifiste» prin adu[ce]rea de batalioane din tru[pele] speciale de parașutiști, p[…] să confirme aceste «indicaț[ii]» ale șefului Comitetului pe[n]tru relații externe al par[la]mentului rus.
...Elțin? Despre ponder[ea] și influența sa reală în parl[a]ment și în popor se poate j[u]deca după faptul elementar că, în pofida orientării sal[e] spre reglementarea echitab[i]lă, în baza adevărului istoric, a problemei Insulelor Kurile, tocmai de aceea i s-a recomandat să-și amîne vizita în Japonia, vizită programată pentru toamna aceasta. Pe de altă parte, un recent sondaj de opinii indică faptul surprinzător că Ruțkoi l-a egalat pe Elțin în popularitate, și că popularitatea primului continuă să crească.
Despre spiritul conservator, proimperial din armată, interne, din partidele și mișcările cele mai puternice — se știe. Și așa stînd lucrurile — se pune fireasca întrebare: sînt aceștia, așa-zișii democrați, democrați cu adevărat și în ce măsură influențează ei viața, linia și opțiunile politice din structurile legislative și statale ale Rusiei? După ce se va răspunde la această întrebare oricum retorică, se va trage concluzia firească, oricum retorică și ea, și anume: cu cine ne însoțim? Și cu ce ne vom alege dintr-o astfel de întovărășire, supravegheată masiv de armata a 14-a, de trupele ruse suplimentare de interpunere, cu democrați dubioși și fără prea multă pondere reală la Moscova?..
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 109 (17979), 4 august 1992, pagina 1, coloanele —.
