Întîlnirea din 6 iulie a șefilor de state ale comunității unii experți o prognozau ca drept ultima în procesul de «divorț» al fostelor republici unionale. Prea multele probleme de ordin politic, social, militar s-au dovedit a fi mai dure decît posibilitățile unor soluții de consens ale membrilor participanți ai C.S.I. Printre ele — războiul de pe malurile Nistrului, evacuarea trupelor armatei a 14-a, definitivarea căilor de pacificare în regiune. Pe lîngă aceasta, mai existau dubii în privința participării noastre la reuniunea de la Moscova. Ni se sugerau prin culoare ideile că s-ar putea revedea statul nostru sub motivul că nu s-a ratificat nici pînă astăzi tratatul respectiv.
Totuși consfătuirii i-a fost dat să fie, iar întrebările ziariștilor de la conferința de presă arătau nu numai o curiozitate pur profesionistă, dar și neliniștea firească pentru starea excepțională în care ne-am aflat noi acum cu toții. Pentru Moldova a fost important însuși faptul că poate prima dată la asemenea reuniuni toți participanții și-au dat seama de gravitatea situației create în consecința războiului. Mai mult decît atît — au luat atitudini rezonabile apreciate de majoritatea ziariștilor acreditați la reuniune. Semnificativ mi s-a părut că Președintele Rusiei, B. Elțin, în mai multe răspunsuri și-a manifestat îngrijorarea, ba chiar și o poziție fermă pentru soluționarea pe cale pașnică a conflictului.
Imediat după conferința de presă am reușit să intervin cu cîteva întrebări la Președintele Republicii Moldova, solicitînd, că de altfel și o bună parte din ziariștii prezenți ce-l «asaltau», un comentariu pe marginea acordurilor realizate.
— Principalul pentru noi a fost discutarea conflictului din Moldova. Sper că prin eforturi comune, precum și beneficiind de sfaturile și propunerile expuse la ședință, vom găsi împreună cu Parlamentul o ieșire din impas. Încetarea focului, introducerea forțelor internaționale de dezangajare și esențialul, pe care l-au menționat toți șefii de state, oricît de grav ar fi orice conflict, trebuie să ne bazăm pe principiul inviolabilității frontierelor existente.
— Cum apreciați Dumneavoastră declarația conducătorului Armeniei, Levon Petrosian, cum că comunitatea nu dispune de mecanismul de soluționare a conflictelor interetnice, care a fost în disonanță vădită cu afirmațiile celorlalți participanți.
— Aceste mecanisme, sperăm, vor fi create de miniștrii de externe și de apărare, care au primit deja indicațiile res[pecti]ve. Ideea s-a născut la în[tîlniri]le noastre personale cu [… El]țin, și eu, desigur, nu pot [ref]uz, deoarece doresc di[… r]estabilirea păcii, și cît se […] mai repede.
[Pr]imul-Ministru al Moldo[vei, d]l A. Sangheli, a adăugat:
— Dacă s-ar reuși să se tra[ducă] în viață acordurile de [ier]i, vom putea spune că a [fost] o reuniune cu adevărat [istor]ică.
[În]trucît s-a convenit că Uc[raina], Belarusi, de rînd cu alte state, își pot asuma un rol mai eficient în procesul de dezangajare, dacă, desigur, Parlamentul nostru va accepta propunerea, i-am solicitat și dlui M. Morozov, ministrul apărării al Ucrainei, părerea:
— Întrebarea a fost expusă cu durere și dorință aprigă de a se găsi răspuns. Consider că mecanismul de soluționare a conflictului astăzi încă nu este definitivat. Dar ei sînt totuși părtași fermi al dialogului și căilor politice.
Apoi aceeași întrebare i-am adresat-o dlui Veaceslav Kebici, primul-ministru al Republicii Belarusi:
— Mă bucură faptul că noi am depășit atitudinea nepărtinitoare față de ceea ce se întîmplă în regiunea de conflict prin adoptarea hotărîrii de a se elabora timp de o săptămînă de către miniștrii de externe mecanismele dezangajării. Nimeni din noi nu se găsește astăzi într-o situație mai bună și cînd arde casa vecinului trebuie să sărim cu toții în ajutor.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 94 (17964), 8 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
