Excelență,
Ceea, ce m-a determinat să vă adresez această scrisoare nu este numai lipsa posibilității de a contacta nemijlocit cu Dumneavoastră, dar și profundul sentiment de îngrijorare pentru destinele țării mele, care s-a angajat nu demult pe calea unor transformări democratice radicale.
Republica Moldova, la fel ca și alte foste republici sovietice, s-a lovit, pe calea spre independență reală de stat de rezistența opoziției, alcătuită cu precădere din reprezentanți ai nomenclaturii comuniste, complexului militar-industrial și unităților fostei armate sovietice și care manifestă o atitudine dușmănoasă față de procesul firesc de renaștere a popoarelor incluse în trecut, contrar voinței lor, în componența fostei URSS. Reprezentanții acestei opoziții în Moldova, concentrați în special în orașele industriale din partea de est a republicii, au întreprins, pentru a-și atinge scopurile, o serie de acțiuni antistatale, îndreptate împotriva integrității teritoriale a Moldovei, spre separarea teritoriilor ei din stînga Nistrului și crearea în această zonă a așa-numitei republici nistrene, care a fost declarată de Parlament anticonstituțională.
Acțiunile separatiștilor au căpătat un caracter deosebit de agresiv după ce comandamentul armatei 14 a forțelor armate ale fostei URSS a înarmat, în decembrie 1991, formațiunile ilegale și le-a transmis tehnică de luptă. În același timp, sub pretextul inventat al apărării «hotarelor de sud ale Rusiei», în raioanele din stînga Nistrului ale Moldovei au început să sosească mii de mercenari cazaci.
Cu toate măsurile întreprinse de Parlamentul și Guvernul Moldovei pentru neadmiterea escaladării conflictului și soluționarea lui pe baza normelor de drept internațional și în conformitate cu legile republicii, acțiunile separatiștilor s-au transformat treptat într-o rebeliune armată, care își propunea drept scop lichidarea prin forță a organelor puterii de stat și organelor de drept în majoritatea raioanelor din stînga Nistrului și în orașul Bender. Populația pașnică, care nu-i susține pe separatiști, este supusă umilințelor și violenței, exterminării fizice. Crește numărul refugiaților de pe malul stîng al Nistrului, evaluat la zeci de mii de oameni. În această zonă a Republicii Moldova, forțele rebele încalcă în modul cel mai brutal drepturile omului, inclusiv dreptul la viață. Separatiștii nu respectă acordurile de încetare a focului și de retragere a formațiunilor înarmate din zona conflictului, fapt care provoacă noi victime umane, inclusiv în rîndul populației civile.
În aceste condiții, pentru a apăra populația pașnică a republicii de fărădelegile săvîrșite de formațiunile înarmate ale așa-zișilor gardiști din Transnistria și ale mercenarilor cazaci ruși, pentru a stabiliza situația și a restabili ordinea constituțională, conducerea Moldovei s-a văzut nevoită să instituie la 28 martie a. c. pe întreg teritoriul țării starea excepțională, fapt despre care comunitatea mondială a fost informată.
Ne dăm seama că liderii separatiștilor nu ar încălca atît de impertinent legile țării noastre, membră a ONU, dacă nu ar simți sprijinul din partea forțelor extremiste de dreapta și imperial-șovine din Rusia, care privesc Moldova ca pe un posibil cap de pod pentru restabilirea regimului totalitar și crearea unui nou imperiu între hotarele fostei URSS. Aceasta prezintă un mare pericol nu numai pentru Moldova și pentru regiune, dar și pentru întreaga Europă în ansamblu.
Hotărîrea Congresului al VI-lea al deputaților poporului din Federația Rusă privind situația din Transnistria dovedește în mod convingător cît de influente sînt aceste forțe în organul legislativ suprem al Rusiei. Exprimîndu-și declarativ atașamentul față de normele unanim recunoscute ale dreptului internațional, congresul, de fapt, a justificat prin hotărîrea sa și a susținut tendința separatiștilor de a distruge statul nostru.
Pe malul stîng al Nistrului trăiesc 601 mii de oameni, din care 40 la sută sînt moldoveni, 28,3 la sută — ucraineni, 25,4 la sută — ruși și ceva mai bine de 6 la sută — reprezentanți ai altor naționalități. 75 la sută din numărul total al rușilor care trăiesc în Moldova locuiesc în raioanele din dreapta Nistrului ale republicii. Datele citate demonstrează în mod elocvent că noțiunea de «popor al Transnistriei», folosit în hotărîrea congresului deputaților din Rusia este inventată, iar faptul că pentru acesta se revendică dreptul la autodeterminare vine în contradicție nu numai cu normele de drept internațional, dar și cu bunul simț.
În ultimii doi ani țara noastră a fost vizitată de mai multe grupuri de experți ai CSCE, comitetelor Helsinki pentru drepturile omului, precum și de numeroase delegații reprezentînd structuri parlamentare, de stat și organizații neguvernamentale din țările CSI. Nici una dintre ele nu a descoperit în Moldova, după studierea minuțioasă a problemei, încălcări ale dreptului omului […] constrîngeri la care ar fi supuse grupur[i] etnice din partea organelor puterii de stat din republică.
Declarîndu-se «răspunzători de soarta cetățenilor Rusiei» care trăiesc pe teritoriul Moldovei, congresul deputaților din Rusia nu numai că lipsește populația rusă din republică de dreptul de a-și alege cetățenia, ci mai folosește acest pretext și pentru a-și dicta condițiile — de fapt, pentru a se amesteca în treburile interne ale țării noastre.
Deși au fost informați despre rolul prea puțin onorabil al ofițerilor din armata 14 în escaladarea tensiunii în republică, deputații poporului din Rusia insistă, totuși, asupra folosirii subunităților ei ca «forțe de pacificare», ceea ce, de fapt, ar însemna contopirea armatei cu formațiunile înarmate ilegale. De aceea una din condițiile esențiale ale soluționării conflictului prin mijloace politice este retragerea cît mai grabnică a armatei Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.
Dînd preferință, ca și pînă acum, soluționării pașnice a conflictului, conducerea Moldovei a susținut de la bun început inițiativa țărilor interesate în normalizarea prin mijloace politice a situației din raioanele de est ale republicii și consideră drept oportună și constructivă Declarația miniștrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federației Ruse, României și Ucrainei, care conține următoarele principii: respectarea necondiționată a integrității teritoriale, suveranității și independenței Moldovei; conjugarea eforturilor cu România, Rusia și Ucraina în scopul soluționării conflictului existent prin mijloace politice; dreptul organelor constituționale ale Republicii Moldova de a acționa în conformitate cu legislația țării pentru menținerea ordinii în cadrul normelor de drept internațional în vigoare și al obligațiilor sale conform documentelor CSCE; neadmiterea unei intervenții militare și a oricărei implicări în conflict a unor forțe străine.
Noi dăm o înaltă apreciere eforturilor și acțiunilor practice ale țărilor din Europa, ale SUA și Canadei, orientate spre crearea de premise pentru integrarea treptată a sta[te]lor din Europa Centrală și de Est, precum și a țărilor apărute după dezmembrarea URSS într-un spațiu economic unic, fapt care presu[pu]ne și eforturi comune în vederea asigurării securității colective și controlului asupra armamentelor.
Sperăm că în viitorul apropiat vor fi create structurile și mecanismele corespunzătoare de natură să prevină escaladarea conflictelor locale, transformarea lor în focare permanente de încordare în Europa.
Totodată, ne exprimăm speranța că astfel de organizații cu autoritate, cum sînt Comunitatea Europeană, Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, NATO, în deplină conformitate cu Statutul ONU, vor acorda un sprijin eficient tînărului stat Moldova în depășirea situației de criză, în afirmarea idealurilor de libertate și democrație.
Cu stimă
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 52 (17922), 14 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
