Experiența multor țări, îndeosebi a țărilor europene, arată că legislația cu privire la arendă în fiecare dintre acestea conține diverse reglementări speciale, care, într-un fel sau altul, exprimă specificul propriu acestora, asigurînd proprietarului și arendașului o bază juridică echitabilă, care permite și garantează remunerarea cuvenită la timp și în volumul stabilit, iar arendașului — garanția de a-și putea desfășura activitatea de antreprenor cît mai eficient.
În Moldova arenda a început să capete o răspîndire mai amplă în ultimii ani, dar lipsa unei legi speciale a stopat simțitor dezvoltarea ei. În sfîrșit, la 14 ianuarie 1992 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea «Cu privire la arendă», care reglementează relațiile de arendă, stabilește obiectele și subiectele relațiilor de arendă, determină drepturile și obligațiile arendașilor. Conform legii arendași pot deveni persoane fizice și juridice din republică și din alte state, întreprinderi și organizații mixte, organizații internaționale. Legea reglementează și modul de transmitere a bunurilor arendașului, folosirea și răscumpărarea lor, cît și dreptul și răspunderea proprietarului și arendașului față de stat. Totodată trebuie menționat că legea nu e lipsită de unele neajunsuri, rămînînd astfel nedesăvîrșită, fapt ce se răsfrînge negativ asupra practicării pe scară largă a acestei forme de organizare a producției.
Așadar, în 1991, în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației al Republicii Moldova în condiții de arendă au activat circa 8253 subunități de producție și aproape 30 mii de unități individuale și familiale. Aceasta s-a extins pe o suprafață de aproximativ 696 mii ha, ori pe 44 la sută din suprafața totală a culturilor de cîmp și furajere, pe 154,8 mii ha, sau pe 40,2 la sută din suprafața plantațiilor cu culturi multianuale. Numărul total al arendașilor a constituit circa 36 mii persoane.
De menționat că aceste unități de arendă au activat utilizînd diverse forme de retribuire a muncii. Din cele 8253 de unități în 2876 s-a aplicat plata conform prețurilor de decontare, în 1470 — cea potrivit normativelor din volumul global de producție obținută, în 440 — cu plata fixă, în 350 — cu plata după venitul căpătat și în circa 2600 — după alte forme de plată.
În complexul agroindustrial al republicii în condiții de arendă în 1991 au activat circa 70 de întreprinderi industriale, care au produs a cincea parte din producția industrială globală. Cota-parte a producției obținute de întreprinderile de arendă alcătuia în 1991 14,1 la sută din volumul global de producție obținută de către complexul agroindustrial. Experiența lor arată că volumul de producție dat (în prețuri comparative) a fost realizat reducîndu-se cu 16,9 numărul lucrătorilor din industrie. Printre cauzele principale care frînează introducerea pe o scară largă a arendei sînt:
— imperfecțiunea legii cu privire la arendă; necoordonarea ei cu alte legi și acte legislative în vigoare; neîndeplinirea Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova menită să asigure funcționarea legii cu cu privire la arendă; liberalizarea prețurilor; asigurarea insuficientă cu resurse tehnico-materiale și financiare etc.
În această ordine de idei e cazul să menționăm și o altă pricină convingătoare care constă în faptul că legea «Cu privire la arendă» nu prevede un proiect de contract «tip» ce ar viza și reglementa obligațiile și drepturile părților. Forma liberă de încheiere a contractelor de arendă permitea proprietarului să dicteze condițiile sale arendașului, ceea ce provoca adesea coliziuni, constrîngea arendașul în procesul de organizare a producției, mai ales la vînzarea ei.
Un contract de arendă-model care prevede durata arendei, obiectul arendei, obligațiile părților contractuale, drepturile și răspunderea părților, modificare, realizarea contractului și încetarea activității acestuia astăzi este elaborat și, împreună cu alte materiale și acte legislative, este pus la îndemîna antreprenorilor din Moldova. Legea nu stabilește un sistem unic de plată. Schimbarea prețurilor care a avut și care mai continuă să aibă loc, creșterea fantastică a costului mijloacelor de producție, îndeosebi a resurselor energetice, se răsfrîng direct asupra activității arendașilor și complică și mai mult problema plății de arendă.
Necoordonarea legii «Cu privire la arendă» cu alte legi și acte legislative, cum ar fi «Codul funciar», «Cu privire la privatizare», de asemenea frînează desfășurarea pe scară largă a arendei. Astfel, bunăoară, legea «Cu privire la privatizare» nu prevede răscumpărarea bunurilor arendate. Acest fapt pune la îndoială din capul locului inițiativa arendașului în calitate de întreprinzător, barează posibilitatea acestuia de a face investițiile cuvenite întru intensificarea producției. În scopul soluționării acestor probleme și realizării Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova din 14 ianuarie 1992 nr. 802 privind punerea în aplicare a «Legii cu privire la arendă» a activat Ministerul Economiei și Finanțelor al Republicii Moldova. S-a elaborat un pachet de documente care urmează să asigure punerea în funcțiune a legii «Cu privire la arendă». Printre acestea deosebit de așteptate sînt: Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova «Despre aprobarea Hotărîrii cu privire la antrepriza de arendă», «Despre aprobarea Hotărîrii cu privire la mărimea și modul de achitare a plăților de arendă», «Cu privire la aprobarea contractului-model de arendă a bunurilor întreprinderii, antreprizei de arendă și pămîntului» etc. Aceste și alte regulamente, acte normative urmează să contribuie la soluționarea problemei legate de arendă ca formă de organizare a producției, mai ales astăzi, în condițiile de trecere la economia de piață.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 93 (17963), 7 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
