[…] întîi să precizăm des[pre ci]ne e vorba. Cine e acest [om c]are are atîta curaj, răb[dare,] putere și insistență pen[tru a] se lua de piept cu vitre[giile] vieții? Zicem așa pen[tru c]ă peregrinările lui au […] cu șapte ani în urmă. [E vor]ba de Marin Brăila, can[didat] în științe tehnice, pînă [în 1]988 docent la catedra [«Trac]toare și automobile» a […]lui Institut Agricol, reor[ganiz]at de curînd în Univer[sitate]a Agrară din Moldova. […]965 a absolvit facultatea [de m]ecanizare a acestei insti[tuții]. În 1971 termină aspi[rantu]ra, apoi susține cu brio […] de candidat în științe [tehni]ce. În anii 1979—1980, […] ce a însușit la perfecție […] franceză, a lucrat în […]ria la Institutul de Hidro[tehni]că și Ameliorație. A ela[borat] și a publicat 15 lucrări [științ]ifice de specialitate.
[Da]r, într-o bună zi, (aceas[ta s-a] întîmplat la 15 februarie […]) docentul Marin Brăila […] în dizgrația conducerii [cated]rei «Tractoare și automo[bile]», dizgrație încununată de […] conflict cu repercusiuni […]e. Gîlceava, după cum ne [mă]rturisește dl Brăila (are […]tate cu migală două vo[lume] de diverse documente, [proc]ese-verbale, caracteristici […]) s-a iscat de la o nimica [toat]ă: în perioada aceea (fe[brua]rie 1985) la catedra în [cauz]ă n-avea cine să predea [stud]enților anului doi cursul [«Te]rmotehnica». Șeful cate[drei,] dl Eugeniu Timbalist, îl [propun]e pe Brăila. Acesta re[fuză] pe motiv că e suprasoli[citat] și nu e specialist în do[meni]ul dat. Argumentul pare […] destul de serios. Condu[cere]a catedrei a calificat declarația dlui Brăila o nesupunere, încălcare gravă a disciplinei de muncă și peste cîtva timp «sfînta treime» a anilor de tristă faimă: șeful catedrei, E. Timbalist, partorgul A. Șafronov și proforgul F. Evdochimov îi ticluiesc o caracteristică ce a subminat cariera de mai departe a docentului Brăila: «ignorează» hotărîrile catedrei, nu se pregătește la nivel de lecții, nu participă la elaborarea temelor de cercetări științifice, s-a eschivat de la activitatea obștească...». Cu o atare caracteristică, firește, nu putea fi reales în postul pe care-l deținea pe bază de concurs conform regulamentului stabilit pentru instituțiile de învățămînt superior. Ceea ce și s-a întîmplat ulterior. Prin ordinul rectorului este concediat.
Dizgrațiatul Brăila nu se dă bătut: se revoltă, scrie plîngeri, stăruie să dovedească că caracteristica nu este obiectivă, a fost falsificată cu scopul de a se debarasa de el. Și obține. În 1986 este restabilit în post, dar i se fixează un nou examen (o nouă realegere), pe care, desigur, nu-l susține și în 1987 e concediat pentru a doua oară. Iarăși e nevoit să cutreiere instanțe, ajungînd pînă la Moscova. În cele din urmă e restabilit din nou. Dar nu pentru mult timp, căci în 1988 îl așteaptă o altă realegere, de data aceasta nu la facultate, ci în cadrul consiliului științific al Universității Agrare. Dar, vai, caracteristica îi face festa și de data aceasta: prin majoritatea de voturi candidatura lui e respinsă, după care urmează ordinul de eliberare.
Brăila adună noi documente, noi dovezi, dar fără succes. Instanțele cărora se adresează îl tratează cu refuz, rămîn surde la durerea omului. Plîngerile au fost examinate consecutiv de: comisia Departamentului instituțiilor superioare al «Gosagropromului» al U.R.S.S., fostul procuror al republicii, tov. M. Demidenco, comisia fostului comitet central al fostului P.C.M., comisia formată de deputatul Sovietului Suprem al U.R.S.S. din partea Moldovei, general-colonelul V. Osipov... Nimeni nu găsește abateri de la lege, de fiecare dată invocîndu-se argumentul — concedierea are la bază respingerea prin vot secret de către consiliul științific al institutului. Mai mult chiar, unii din demnitari începuseră să întrevadă în insistența și minuțiozitatea lui Brăila în ce privește colectarea hîrtiilor cu dovezi o comportare stranie, vecină cu dereglarea psihică («strannosti v psihiceskoi sfere», mențiune a comisiei general-colonelului Osipov), uitînd de faptul că numai medicul e în drept să aprecieze starea psihică a individului.
Toate acestea au fost comise din perioada stagnării cînd voința unui șef de a înlătura persoanele inconvenabile putea fi ușor impusă unui colectiv, lucru care, de altfel, se întîmplă des și în zilele noastre. Dar, zicem noi, s-a terminat cu birocrația partocrată și […] timpul să triumfe democrația umană. Sînt create orîndueli și climat propice întru restabilirea echității, demnității fiecărui cetățean. Așa crede toată lumea, așa credem și noi. Dar cazul Brăila, spre marele nostru regret, dovedește contrariul.
În plină disperare omul se adresează Comisiei pentru știință și învățămînt a Parlamentului Republicii Moldova. Din indicația acestei instanțe se creează o comisie pentru cercetarea cazului Brăila. În componența ei au activat domnii N. Bolocan, director general al direcției planificare și finanțe a Ministerului Științei și Învățămîntului, președintele comisiei, V. Amariei, V. Jomiru și T. Vascan, docenți la Politehnică. Domniile lor au constatat: «Comisiei nu i s-au prezentat dovezi precum că dl M. Brăila nu ar fi respectat orarul de cursuri alcătuit de decanatul facultății, nu există motive de a confirma învinuirile aduse în caracteristica eliberată la 26 mai 1986 de catedra «Tractoare și automobile».
Reieșind din concluziile comisiei de control, dl P. Soltan, președintele Comisiei pentru știință și învățămînt a Parlamentului, expediază un demers Ministerului Agriculturii și Alimentației, în subordinea căruia se află Universitatea Agrară din Moldova, în care insistă ca docentul Marin Brăila să fie restabilit în funcție.
Credeți că dreptatea a triumfat? De unde? În cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației se formează încă o comisie. În ea au fost incluși reprezentanți a trei direcții generale ale ministerului: pentru asigurarea științifică a complexului agroindustrial, pentru pregătirea, reciclarea cadrelor și gospodăriile de instruire și pentru problemele juridice. Așadar, chestiunea cu privire la eliberarea din lucru a docentului catedrei «Tractoare și automobile» Marin Brăila a fost examinată încă o dată, «suplimentar», după cum se va nota în scrisoarea de răspuns. Concluzia: «În cadrul concursului n-au fost comise greșeli de procedură care ar servi drept bază pentru anularea hotărîrii consiliului științific și a ordinului rectorului, prin care dl M. Brăila a fost eliberat din lucru în legătură cu expirarea termenului de realegere; fapte de persecutare și reprimare n-au fost stabilite. După cum s-a constatat, astfel de fapte n-au fost depistate nici de numeroasele comisii din savanți și specialiști competenți din afară, precum și din cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova».
În baza acestora Ministerul remite Comisiei pentru știință și învățămînt a Parlamentului următorul răspuns: «...În lipsa bazelor juridice este imposibilă restabilirea întemeiată a dlui Brăila în funcția anterioară».
Așadar, mă întreb: care comisie a examinat obiectiv cazul Brăila: comisia Parlamentului sau cea a Ministerului Agriculturii și Alimentației? Am fost curios să aflu opinia dlui Eugeniu Timbalist, șeful catedrei «Tractoare și automobile»: «Numai M. Brăila e vinovat. El pur și simplu n-a vrut să lucreze. De cînd a obținut titlul de docent a început să încalce disciplina de muncă. Din această cauză n-a fost reales. Candidatura dumnealui a fost examinată de patru ori la comisiile respective și n-a trecut niciodată. Nu-l poate suferi colectivul. În ce privește hotărîrea comisiei formate de Parlament, pe dl Bolocan nu l-am văzut pe aici și nu știu de ce a semnat documentul de concluzie, iar ceilalți s-au bizuit numai pe niște citate spicuite din documentele prezentate de M. Brăila. Senatul Universității Agrare nu-și poate schimba hotărîrea ca Brăila să fie restabilit în funcție».
Dacă e așa cum afirmă dl E. Timbalist, atunci cum rămîne cu decizia Comisiei pentru știință și învățămînt a Parlamentului republicii? Conform legislației hotărîrile acesteia sînt obligatorii pentru organele ierarhic inferioare.
P. S. Între timp reprezentanții Ministerului Agriculturii și Alimentației, Universității Agrare din Moldova, în frunte cu dl rector G. Ungureanu, au fost poftiți la ședința Comisiei pentru știință și învățămînt a Parlamentului. Au fost așezați, cum s-ar spune, față în față cu membrii comisiei care l-a reabilitat pe docentul M. Brăila. Cu regret, discuția decurse în contradictoriu: unul da, altul ba. Deși au fost aduse noi argumente întru apărarea docentului, conducerea Universității Agrare o ținea una: Brăila n-a fost reales, deci nu poate fi restabilit. Discuție, pe care a întrerupt-o la timp dl P. Soltan, rugînd insistent atît conducerea ministerului, cît și cea a universității să găsească modalitatea pentru a satisface cererea lui Marin Brăila. Să sperăm că acesta va fi capătul calvarului. Dar autorul plîngerii ne întrebase: cine poartă răspundere pentru pătimirile suportate?
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 93 (17963), 7 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
