Dinspre cer — numai ploi fără soare,
Dinspre Tiras — vin tancuri spre noi,
Teiul se pregătește să-nfloare,
Rușii se pregătesc de război.
Învelește-ne, Doamne, cu geana
Și ne fere de neamul bolînd,
Este neamul condus de Satana,
De durere și sînge flămînd.
Și mai lasă un pic de lumină
Peste chipuri, grădini și cărări,
Putrezește sămînța-n țărînă
Și țărîna se alunecă-n mări.
Sîntem daco-romani prin sorginte
Și în fața lui Crist — cu păcat,
Însă cît vom plăti, Doamne sfinte,
Pentru multprealoialul Pilat?
Loialismul și astăzi mă miră,
Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac,
Dar de-a fost că romanii greșiră,
Păsuirea e-n sîngele dac.
Reînvie credința lor mare
Și curajul lor mistic apoi,
Pe cînd teiul e gata să-nfloare,
Pe cînd ruși-s gătiți de război.
1990
Sursă: Glasul, Nr. —, 29 mai 1992, pagina 3, coloanele —.
