ÎN ANII 1990—1992 cercurile separatiste din raioanele de est […] de sud ale republicii din [ce î]n ce mai frecvent pun pro[ble]ma federalizării Statului [unit]ar Moldova. Aceste ten[dinț]e au fost susținute și di[ri]jate din umbră de către [ce]rcurile conducătoare ale [fost]ei U.R.S.S. Un șir de do[cu]mente mărturisesc, că fo[stul] președinte al Sovietului [Su]prem al imperiului sovie[tic] A. I. Lukianov a condus [ne]mijlocit și a susținut pe [toa]te căile crearea formațiu[nilo]r anticonstituționale «[R].A.S.S. Moldovenească Ni[stre]ană» și «R.A.S.S. Găgău[ză]».
După prăbușirea imperiu[lui] sovietic funcția de inspi[rat]or și diriguitor al separa[tiș]tilor a fost reluată de cer[cu]rile imperial-șovine ale [con]ducerii Federației Ruse. [Anu]me grație sprijinului [multif]orm material, financiar […] militar al acestora, separa[tiș]tii din raioanele de răsărit [al]e Moldovei au lichidat prin [for]ța armelor (primite de la [arm]ata a 14-cea) organele le[git]ime ale Moldovei și au [cre]at structuri anticonstitu[țio]nale proprii.
În ultimele luni conduce[rea] Federației Ruse desfășoa[ră] o amplă activitate diploma[tic]ă pe arena internațională în [ve]derea legitimizării forma[țiun]ilor anticonstituționale [ale] separatiștilor. Congresul [al] VI-lea al deputaților popo[ru]lui din Federația Rusă în [hot]ărîrea «Despre asigura[rea] drepturilor omului în [Tr]ansnistria» («O sodeistvii v [so]blĭudenii prav celoveca v [Pr]idnestrovie»), adoptată la […] aprilie 1992, în mod ten[den]țios falsifică situația în [ra]ioanele de răsărit ale Mol[d]ovei. Doar e știut că un șir de delegații ale Parlamentului Federației Ruse în cadrul vizitelor de lucru în raioanele de pe malul stîng al Nistrului au declarat oficial că în Transnistria sînt încălcate frecvent nu drepturile rușilor, ci ale moldovenilor. Astfel, în luna septembrie 1991 S. Krasavcenko, conducătorul delegației Parlamentului Rusiei, a spus că «ei n-au descoperit nici un caz de discriminare față de populația de limbă rusă din Transnistria. Dimpotrivă, acolo sînt încălcate numai drepturile moldovenilor...». Membrul delegației N. Medvedev, referindu-se la acțiunile separatiștilor, a declarat: «Ei au creat republică, împingînd oamenii spre război civil, numai pentru ca să păstreze monopolul asupra puterii, ce putea să le fugă din mîini» («Molodioji Moldovî», 1991, 21 septembrie).
Impertinența atinge culmea, cînd forul suprem al puterii de stat al Federației Ruse într-un document oficial născocește (descoperă) existența unui nou popor — poporul Transnistriei și cere ca acestui «popor» să i se acorde dreptul la autodeterminare. Doar e știut că în Transnistria de secole trăiesc moldovenii care, în pofida procesului intens de rusificare în perioada anilor 1792—1992, continuă să alcătuiască majoritatea populației — 40 procente. Rușii alcătuiesc doar 25 procente, iar ucrainenii — 28 procente. Un popor (națiune) al Transnistriei nu există pe globul pămîntesc. Cine dorește, poate să studieze ziua în amiaza mare cu luminarea aprinsă în mîini documentele tuturor recensămintelor efectuate în trecut și nicăieri nu va întîlni înregistrat «poporul (națiunea) Transnistriei».
Poate și n-ar trebui să ne mirăm, căci Moscova în mod tradițional e făuritoare de noi popoare și națiuni. Doar anume Moscova a născocit pe timpuri «poporul sovietic», două națiuni germane (națiunea germană capitalistă și națiunea germană socialistă) etc. În prezent toți își dau seama că acestea sînt simple palavre. Există o singură națiune germană. Poporul sovietic e un mit. Un mit e și «poporul (națiunea) Transnistriei».
Congresul al VI-lea în hotărîrea sa nu s-a limitat la […] și palavre. El și-a […] scopul de a rupe une[le teri]torii din componența [Moldov]ei. În acest scop prin […] 4 al hotărîrii s-au […]cații guvernului Fe[derației] Ruse de a contribui […] cel mai activ în[…]borarea și adoptarea [statu]tului juridic special al [Transni]striei. În cuvîntări[le] [m]ultor deputați la Con[gresul] al VI-lea în mod direct […] ca Moldova din stat […] să se transforme în [… f]ederativ, iar Rusia ofi[cial] să recunoască formațiu[nea a]nticonstituțională a se[paratiș]tilor — așa-numita re[publică] «Nistreană».
[Guve]rnul Rusiei, în deosebi [ministe]rele apărării și de ex[terne], au și trecut la realiza[rea ho]tărîrii menționate mai […]. Dacă în trecut ministrul [de exte]rne al Federației Ru[se, An]drei Kozîrev, a sem[nat un] șir de documente și […] ce prevedeau că [Moldov]a e un stat unitar și [indivizi]bil, apoi în prezent […]lui vislește deschis […] direcție. În interviul […] ziarului francez […] ministrul de exter[ne] insistă că Moldova tre[buie s]ă se dezică de poziția […] structurii sale consti[tuțional-]statale actuale. «Eu [nu înțele]g, accentua dumnea[lui], [de] ce Moldova trebuie cu [… pre]ț să fie stat unitar în […] ea include asemenea [… c]a Transnistria și cel[e … t]răiesc găgăuzii». (Ci[tat din] «Izvestia», 1992, 10 […], [pa]g. 6).
[MOL]DOVA, după cum [s]e știe, n-a fost nicio[da]tă stat federativ. […] timpul lui Ștefan cel [… n]ici în timpul depen[denței] statale față de […] Otomană, nici chiar [în perio]ada aflării sale în […] de colonie a imperiu[lui] [sov]ietic. În toată perioa[da de l]a 1359 și pînă în pre[zent] Moldova a fost un stat […] cu o conducere cen[trală] bine determinată.
[Este n]ecesar, oare, în pre[zent], cînd pe arena interna[țională] are loc procesul legi[c de] integrare economică, […] juridică și cultura[lă a] […] de state în cadrul Pi[eței co]mune din vestul Euro[pei] [și] din alte regiuni ale […], un stat atît de mic ca Moldova să fie transformat în federație, ca în cadrul lui să fie constituite un șir de noi state suplimentare? Pentru a răspunde în cunoștință de cauză la această întrebare e necesar să știm ce a însemnat în istoria civilizației procesul federalizării, care a fost scopul constituirii statelor federative.
Știința juridică determină federația ca un stat unional ce se constituie pe baza includerii a mai multor state ce au existat în mod legitim pînă la formarea federației concrete. E știut că Germania e un stat federativ. Concomitent toți cei ce cunosc istoria sînt la curent că în trecut pe teritoriul actualei Germanii au existat zeci de state independente. Zeci de state independente au existat pe timpuri și pe teritoriul actual al Federației Ruse, S.U.A., Indiei, Elveției, Malaeziei și altor federații contemporane.
Pe globul pămîntesc trăiesc peste 2000 de popoare. Circa 320 din ele au o populație mai mare de un mln de locuitori. Dar state pe planeta noastră sînt aproximativ 190. Chiar asemenea popor numeros ca cel curd — circa 23 mln — nu-și are pînă în prezent statul lui național. Nu-și au statul lor 5 mln de scoțieni ce populează compact de mai multe secole nordul Marii Britanii.
În acest context pare stranie tendința unor grupuri etnice de a-și crea state naționale pe teritoriul istoric al Moldovei. Doar în raioanele de pe malul stîng al Nistrului pînă la cotropirea de către imperiul rus în 1792 nu exista nici o localitate rusească. Majoritatea absolută a populației — circa 90 procente — o alcătuiau moldovenii.
Din toate materialele recensămintelor efectuate pînă la războiul ruso-turc din 1806—1812 nici un document nu înregistrează existența populației găgăuze în raioanele de sud ale Moldovei (Basarabiei). Abia în primăvara anului 1812 autocrația țaristă, încălcînd cu brutalitate angajamentele luate față de Moldova de către Petru I și alți țari ai Rusiei, transferă din Bulgaria și alte țări europene grupuri mari de coloniști, care trebuiau să-i servească pe viitor imperialismului rus drept sprijin de nădejde în lupta împotriva viitoarelor mișcări de eliberare națională a băștinașilor. Printre acești coloniști, au fost aduși și o parte a etniei găgăuze, constituite istoricește pe teritoriul Bulgariei.
ÎN PRACTICA mondială nu sînt înregistrate cazuri cînd un oarecare popor ar crea pe teritoriul său istorico-etnic formațiuni național-statale pentru grupurile etnice pe care le-a adăpostit pe parcursul secolelor.
În Franța trăiesc în afară de francezi 1 mln 100 mii de italieni, 860 mii de portughezi, 817 mii de algerieni, însă Franța nu creează formațiuni statale pentru aceste grupuri etnice. Cu toate că S.U.A. sînt un stat federativ, nici un grup etnic de pe teritoriul acestei țări (ruși în S.U.A. trăiesc circa 1 mln de oameni, ucraineni — circa o jumătate de milion etc.) nu-și are formațiunea sa național-statală. În general, în conformitate cu principiile dreptului internațional, grupurilor etnice li se acordă doar dreptul la dezvoltare liberă, adică dreptul la autonomie național-culturală: dreptul la limbă, cultură, învățămînt, presă, asociații național-culturale, partide politice etc.
Includerea cercurilor diriguitoare ale unor grupuri etnice din Moldova în lupta pentru federalizarea structurii de stat a republicii s-a conturat în procesul de destrămare a fostului imperiu sovietic. S-a pus în mișcare, prin urmare, acel mecanism ce a fost pregătit cu multă chibzuință și tenacitate de către autocrația țaristă și regimul bolșevic — de la 1792—1812 pînă la 1989, pentru a contracara mișcarea moldovenilor spre suveranitatea de stat și independența politică pe arena internațională.
Scopul urmărit de adepții federalizării Moldovei e dezmembrarea republicii noastre și crearea unui statut juridic oficial ce ar permite pe o bază juridică ruperea din teritoriul ei a unor noi spații teritorial-geografice. Adică se urmărește în mod vădit efectuarea celei de a patra dezmembrări forțate a teritoriului istorico-etnic al moldovenilor (primele trei au avut loc la 1775, 1812, 1940). Să ne amintim că deja în noiembrie 1990 V. Rîleakov, prin interviul acordat ziarului «Molodioji Moldovî», a instigat populația din Cahul și unele raioane din nordul republicii spre crearea de noi formațiuni național-statale în Moldova și federalizarea acesteia din urmă. Să vedeți paradoxul. Cînd în 1990 se propunea ca U.R.S.S. să devină confederație, V. Iovv, A. Safonov și alți deputați de factură imperial-șovină erau împotrivă, militînd cu ardoare pentru un centru imperial puternic, adică pentru un stat unitar. Cît privește mica Moldovă, apoi deputatul V. Solonari, deja în februarie 1991, dorea ca republica să fie chiar o confederație. Și I. Smirnov în noiembrie 1991 opina pentru confederație. Deci, un imperiu enorm ce cuprindea 22 mln 400 mii km² trebuia păstrat neapărat intact, iar un stat cu un teritoriu de numai 33 mii km² trebuia transformat în confederație. Aceasta a fost și continuă să fie logica cercurilor imperial-șovine.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 23 (114), 16 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
