Reporter: Domnule Vasile Năstase, care [cre]deți că ar fi calea, sau, mai exact, de ce anume este […]ie pentru soluționarea rapidă a conflictului din [Tran]snistria?
V.N.: De nimic altceva nu este nevoie acum, decît [de te]hnică militară pentru a putea opune rezistență [separa]tiștilor. De altfel, pentru mine personal, a-i numi [separa]tiști e ca și cum «ai scuipa pe cineva în suflet» - așa [se s]pune pe la noi. Pentru că nu e vorba, în acest caz de [separa]tism. E vorba de o enclavă comunistă care vrea [să refa]că imperiul, pornind de la o verigă foarte vul[nera]bilă. Nicăieri - nici în țările baltice, nici în Karabah, [un]de e vorba de o confruntare interetnică - nu există o [ase]menea verigă, cum este aici. Pentru că, în cazul nostru, [se] pune problema unui conflict ideologic, axat pe raporturi dintre pro-imperiali și anti-imperiali. Plecînd în […] de foc am întîlnit în componența poliției naționale [și a de]tașamentelor de voluntari oameni de origini diferite - […] și ucraineni - care luptau împotriva elementelor [pro-im]periale. Tot așa cum de partea cealaltă se află cîțiva [mol]doveni trădători, care nu țin cont de limbă și de locul [und]e s-au născut, luptînd împotriva propriului popor. [Un] argument ar fi mărturiile făcute de mama și rudele [lui Ște]fan Chițac - unul dintre conducătorii militari din [Tran]snistria.
R: Dvs. personal, aveți convingerea că intervenția [caza]cilor în Transnistria este, de fapt, o imixtiune [dir]ectă a Moscovei?
V.N.: Cred că toate celelalte cuvinte care se folosesc [în ca]z de cazac pot fi cuprinse într-o singură noțiune - [ace]ea de ocupant. Apropo de declarația vicepre[ședin]telui Rusiei, Alexandr Ruțkoi, care, fiind [pre]ședintele unui partid, și-a arogat o mare responsa[bil]itate politică, în primul rînd, afirmînd că acești cazaci [au] venit să apere demnitatea rușilor și pămînturile [ruse]ști: este o pretenție teritorială a Rusiei în ce privește [Mo]ldova și, în acest caz, intră în joc probleme politice [de] anvergură internațională. Or, Transnistria n-a fost [nicio]dată a Rusiei, iar din punct de vedere geografic, [sin]gura țară care ar putea «revendica» acest teritoriu este [Uc]raina.
R: Ca deputat ce are acces și la informații - să [zic]em - cu circuit închis, ați putea da, totuși, o [«de]schidere», ați putea preciza ce este zvon și ce nu în [pri]vința intervenției României în acest conflict?
V.N.: Într-adevăr, se fac tot felul e speculații, pornindu-se de la grenadele antitanc de producție românească. Se uită faptul că, încă de la încheierea Pactului de la Varșovia, România a exportat armament în Ungaria, Iugoslavia, U.R.S.S. și alte țări, cu specificația «Made in Romania». Pentru că mercenarii cazaci utilizează astfel de grenade, se afirmă că ar fi aduse acum de peste Prut. Dar este alogic. Dacă ar fi aduse ACUM de acolo, în nici un caz nu ar nimeri pe mîna cazacilor. Acestea sînt scoase, probabil, din depozitele de armament ale armatei sovietice. Și dl Iliescu ar putea să spună - dacă ar scoate la ora actuală un tanc de proveniență rusească din dotarea armatei românești, că a fost invadată țara de ruși.
R: Ce părere aveți despre «tăcerea» factică a României cu privire la evenimentele din Transnistria?
V.N.: Cred că nici Ceaușescu, care a fost destul de temerar în anii '60, cînd s-au declanșat evenimentele din Ceho-Slovacia, n-ar fi acordat vreun ajutor direct, pentru că era de orientare comunistă, bolșevică. Cît despre președintele Ion Iliescu, date fiind relațiile actuale cu Moscova, domnia sa se simte obligat să păstreze față de C.S.I. aceeași atitudine ca și față de U.R.S.S. Părerea mea e că, totuși, nici Iliescu, nici altcineva care s-ar afla acum la conducerea României, nu s-ar implica într-un conflict militar direct. Nu se mai poate repeta fraza lui Antonescu: «Ostași români, vă ordon: treceți Prutul!» Nu este cazul, nu este momentul istoric. Cu totul altceva ar fi, însă, acordarea unei asistențe militare, ținîndu-se cont că Rusia face mult mai mult pentru separatiști. Armata a 14-a a trecut sub jurisdicția Rusiei, iar faptul că depozitele militare au porțile larg deschise pentru acești cazaci mercenari, poate fi interpretat, fără îndoială, ca o intervenție militară a Rusiei în Moldova. Noi sîntem răbdători din fire. Am așteptat și mai așteptăm încă un «semn», un ajutor concret de dincolo de Prut. Paharul este, însă, plin, iar ultima picătură nu va reîntîrzia să-l reverse. Or, cred că cea mai mare forță care va opune rezistență în acest caz este populația din Basarabia, care, așa cum este ea considerată «mioritică», va pune mîna pe ce va găsi în bătătură și va porni lupta fără ordin de sus.
Sursă: Glasul, Nr. 15 (87), 10 aprilie 1992, pagina 5, coloanele —.
