Marți, 7 aprilie, în Republica Moldova s-a sărbătorit Buna Vestire, pe stil vechi. Un fel de a spune «sărbătorit» fiidcă pe acest pămînt dintre Prut și Nistru n-a mai fost loc de sărbătoare. Și, am putea zice, nici măcar de speranță...
Așa cum prevăzusem, înțelegerea de încetare a focului a fost din nou încălcată de separatiștii din stînga Nistrului. Era ora trei după amiază, oră la care înțelegerea de încetare a focului, semnată la Chișinău, luni, 6 aprilie, de miniștrii de externe ai României, Republicii Moldova, Ucraina și Rusia, intra în vigoare. Noi, cei cîțiva ziariști români și moldoveni, am trecut Nistrul pentru a ne convinge la fața locului dacă este ori nu respectată această înțelegere. Tocmai stăteam de vorbă în cazarma din satul Cocieri cu locotenent-colonelul de poliție Petru Ciolan, întrebîndu-l dacă el speră ca ziua de astăzi să fie într-adevăr zi de Bună Vestire, iar violența sălbatică și moartea să ia sfîrșit pe malul stîng al Nistrului. Tocmai în acel moment, pe poarta cazarmei intră o ambulanță militară cu un civil grav rănit. N-a mai fost nevoie de nici un alt răspuns al ofițerului de poliție, mai ales că, dinspre Dubăsari și Tighina răsunau necontenit arme de foc.
De la cazarma din satul Cocieri ne-am deplasat la una din pozițiile de apărare ale poliției Republicii Moldova. Stăm aici de vorbă cu cîțiva tineri polițiști care «sărbătoresc» Buna Vestire în tranșee. «Sigur, astăzi este Buna Vestire, și avem și noi o dorință: să fim conduși de niște specialiști militari, și nu de politicieni» - ne declară Victor Ciobanu, aflat în tranșee de mai multe săptămîni fără a-și pierde însă curajul și convingerea că tot noi, românii, vom ieși biruitori. Este firesc, sau este ciudat - vă las pe dumneavoastră, cititorii, să hotărîți -, dar aproape toți tinerii aflați cu arma în mînă în tranșeele liniei întîi își spun români. «Noi, românii» - așa i-am auzit exprimîndu-se ori de cîte ori li s-a oferit ocazia să stea de vorbă cu noi, cei de dincolo de Prut. Gheorghe Vasile Duca, auzind că sîntem ziariști din România, iese bucuros din șanțul în care își are poziția de luptă și ne spune cu un zîmbet larg, că și el este român, născut în jud. Hunedoara, crescut în Basarabia. Este hotărît - adaugă - să moară apărînd pămîntul românesc.
Lipsa spațiului tipografic mă obligă să renunț la multe nume de tineri luptători și la dialogurile purtate cu ei. Nu pot însă să nu amintesc de polițiștii din s. Molovata și, mai cu seamă, de maiorul Boris Juric, a cărui omenie ne-a umplut pur și simplu ochii de lacrimi cînd, rămași fără mașină, în ploaia și frigul care se lăsase, ne-au dat haine să ne încălzim, ne-au dat mîncare și o mașină către Chișinău.
Marți seara, la conferința de presă care a avut loc la hotelul «Codru» din Chișinău, președintele Republicii Moldova dl M. Snegur a răspuns la o serie de întrebări ziariștilor sosiți aici din toată lumea. De reținut, mi se pare mie, răspunsul la întrebarea cum vede domnia sa dezarmarea separatiștilor din stînga Nistrului. Dezarmarea separatiștilor nu se va putea face - a spus președintele Snegur - decît cu ajutorul unei forțe armate. Și cum Republica Moldova nu are o armată a sa urmează să se solicite ajutorul armatei Ucrainei pentru că, dacă armata a 14-a i-a înarmat pe separatiști, cu siguranță nu va putea fi ea aceea care să-i dezarmeze. De altfel, s-a dovedit că armata a 14-a este o armată a Transnistriei.
Ne întrebăm: oare aceasta să fie Buna noastră Vestire? Să ne așteptăm într-un viitor cît mai apropiat la o posibilă confruntare între armata Ucrainei și armata a 14-a, staționată pe teritoriul Republicii Moldova? Aceasta este întrebarea pe care ne-am pus-o noi, toți ziariștii, după conferința de presă de marți, 7 aprilie.
Sursă: Glasul, Nr. 15 (87), 10 aprilie 1992, pagina 5, coloanele —.
