NE ADRESAM tuturor oamenilor de bună credință din Moldova să ne asculte durerea și să ne creadă. E greu de trăit în zilele de azi acolo unde ne-am născut și unde ne sînt rădăcinile. Din toate părțile ne vin relele și ne mănîncă de vii. Sîntem lucrătoare la fabrica de confecții din Dubăsari și de la o bucată de timp încoace nu mai știm de pace și liniște. Nu mai zicem că odată cu înscăunarea directorului actual al întreprinderii, tovarășa Podgornaia Valentina Fiodorovna, situația noastră a devenit dificilă. Pe cele cu demnitate și cu o poziție mai vădit patriotică dînsa, pur și simplu, le concedia de la lucru. Așa a pățit o întreagă brigadă, în frunte cu neînfricata Tanea Tanasev, care pretutindeni își spunea punctul ei de vedere.
Mai rău e că banii cîștigați de un colectiv numeros, care are mai multe mii de membri, Valentina Fiodorovna îi folosea cum socotea ea că-i mai bine. Astfel, fără a ține cont de punctul de vedere al celor care aduc venit fabricii, dînsa a transferat mai multe mii pe contul ziarului ilegal «Zarea Pridnestrovia», iar în zilele fierbinți ale anului trecut, cînd femeile greviste au împînzit căile ferate din Bender, directoarea noastră s-a pregătit să transfere întru susținerea lor o sumă fabuloasă. Însă a fost oprită.
Astăzi, cînd situația e foarte tristă în Transnistria, cînd se varsă sînge nevinovat și răsună împușcături, tovarășa Podgornaia e iarăși cu «binefaceri», iarăși își manifestă «internaționalismul», fiind milostivă cu formațiunile de cazaci, ea singură fiind venită din părțile Reazanului: cu banii noștri, cîștigați în sudoarea frunții de colectiv, partea preponderentă a căruia o constituie moldovenii, dînsa îi echipează pe parveniții fără patrie, îi înarmează. Este numită chiar «Mahno v iubche», căci ia parte la lucrările așazisului stat major din Dubăsari, face planuri unde să atace, pe unde să mai verse sînge nevinovat.
Are și ea familie, are un băiat, oare nu-i pasă chiar deloc de faptul că femeia e dată de Dumnezeu pentru a ocroti pacea și viața?! Ard case, sînt distruse școli, plîng plini de durere oamenii rămași fără de adăpost. Din cauza unor asemenea persoane ca directoarea fabricii de confecții Podgornaia au loc pojaruri pe pămînt și se întîmplă atîtea nenorociri. Acuma sîntem toți concediați pentru o perioadă anumită din cauza că nu este materie primă, dar Podgornaia găsește mijloace bănești, pentru a-i înarma pe niște bandiți. Vrem ca vocea noastră să fie auzită de toată lumea, de Guvern și Parlament, ca dînsa, în sfîrșit, să fie oprită. Ajung lacrimi și durere nouă, mamelor, surorilor, soțiilor, celor care vor să trăiască în pace și prietenie cu toată lumea.
Sursă: Viața Satului, Nr. —, 25 martie 1992, pagina 2, coloanele —.
