Nu e liniște în raioanele de est [a]le republicii. Sau, mai exact, am [p]utea spune că după 21 iulie, cînd [la] Moscova a fost semnată Convenția [d]e încetare a ostilităților militare în Transnistria, aici s-a instaurat o pace ciudată. Dacă la începutul […]ui de al doilea război mondial în Europa occidentală se desfășura [r]ăzboiul ciudat (Franța și Anglia, […]și declarase război Germaniei la 3 septembrie 1940, n-au întreprins acțiuni militare de anvergură și […]tățile de pe frontul de vest erau [a]șteptate cu nerăbdare de toate popoarele lumii) noi, românii [basa]rabeni, trăim într-o pace stranie, [în] condiții de incertitudine care e […]deauna chinuitoare, dură, amară.
[…] tăgăduim, ne-am bucurat cu toții […] a încetat să bubuie tunurile, că nu […] zboară obuzele și nu mai cad […]ele cetățenilor nevinovați la Tighina [și s]atele moldovenești atît de năpăstuite [p]e malurile Nistrului. Și o pace […]ă, desigur, a fost totdeauna visul […]al omenirii. Cetățenii din raioanele […] ale Moldovei au suferit prea mult […]mii 3-4 ani ca să nu rîvnească la […]la conciliere națională. Dar ce fel [… C]onvenție a fost semnată? Au dorit cetățenii republicii să accepte o […] cu orice preț? Cu orice condiții, [în]jositoare pentru cei care și-au sacrificat viețile pentru integritatea și independența țării? Adică, sînteni rugați să coexistăm pașnic cu acei, care ne-au disprețuit și ne-au maltratat ieri, continuă să ne disprețuiască și să ne maltrateze astăzi. O știm prea bine - pacea e mai dorită decît războiul. Dar în cîteva luni pe pămîntul Moldovei s-a desfășurat un război fratricid sîngeros. Cei care au trăit în vecinătate, au învățat la aceeași școală, au șezut chiar în aceeași bancă, mai apoi au îndreptat țeava automatelor împotriva părinților, buneilor și prietenilor noștri. Sînt destui martori ai acțiunilor monstruoase, întreprinse de călăii lui Smirnov împotriva populației pașnice. Călăii numiți gardiști i-au batjocorit și i-au măcelărit, mai ales, pe cetățenii moldoveni, pentru că pretinșii internaționaliști de la Tiraspol și din întreaga Transnistrie nu suportă nimic din ceea ce e spirit românesc, cultură românească. Nu se pot uita fără mînie turbată la un cetățean român care-și iubește limba și plaiul. Pentru că această ură bestială le-a fost insuflată decenii în șir de către comuniștii mancurți. Ei bine, cine poate garanta că convenția semnată la Moscova va fi un scut sigur în calea dezlănțuirii unui nou măcel pe malurile bătrînului Nistru? Cine poate garanta, pur și simplu, securitatea cetățenilor care se întorc acasă după luni de pribejie forțată? Convenția semnată, probabil, ar trebui să impună părților beligerante anumite angajamente ce se cuvine a fi respectate cu strictețe. Dar ce urmează după semnarea ei? Teama și îngrijorarea cetățenilor, o frică atît de mare, încît oamenii pînă astăzi nu se încumetă să revină la locul de baștină. Și cum nu s-ar teme, dacă cei care au dezlănțuit războiul în martie, îl continuă și astăzi, cetățenii, mai ales moldovenii sînt urmăriți, persecutați și batjocoriți, uciși de după colț, sînt intimidați și înfricoșați de către bandele de gardiști în stare de ebrietate, și starea de ebrietate este starea lor permanentă. Nici nu e de mirare, dacă acești tineri «bravi» au îndrumători spirituali de tipul Smirnov, Mărăcuță, Iakovlev, etc. Ca să vedeți, «experții» în materie de filologie Mărăcuță și Iakovlev au decretat un ordin, conform căruia în școlile din Transnistria limba moldovenească va fi studiată din nou în grafie chirilică, iar limba română se va preda doar în mod facultativ. Firește, pedagogii români nu vor îndeplini această hotărîre descreierată, dar ne întrebăm, cît vor mai continua amatorii de banditism moral să tulbere apele, să întunece mințile oamenilor cu invenții nerușinate, să pericliteze activitatea pedagogilor? De ce nu există pedeapsă cuvenită pentru acești criminali care se complac în acțiunile de batjocorire și maltratare a populației? În Transnistria răsună și astăzi împușcături, ca un avertisment lugubru pentru populație: luați seama, noi, smirnoviștii sîntem aici prezenți la datorie, vii și nevătămați, sîntem veghetori și voi, românii, să nu îndrăzniți a vă impune organele voastre de drept, structurile voastre statale. Și pînă în prezent, da, structurile statale ale Moldovei nu funcționează în raioanele de Est ale republicii, structuri care trebuie să supravegheze ordinea publică în regiune, să izgonească, în primul rînd, bandele de gardiști și să urgenteze lucrările de restabilire a clădirilor obștești, clădiri prefăcute în ruine, în grămezi de moloz. Sînt distruse, da, și casele cetățenilor, și clădirile de școli, și grădinițele de copii, instituțiile ocrotirii sănătății, fabricile și uzinele. Și în acest răstimp, liderii impostori continuă să comită aceleași fărădelegi, lărgindu-și prerogativele.
Adică, pace? Dar ce fel de pace, dacă la Tiraspol se întrunesc formațiunile de cazaci din nemărginita Rusie, ca acești ucigași să-și mai anunțe o dată voința lor nestrămutată în desfășurarea ostilităților împotriva republicii Moldova, iar generalului Lebedi i se înmînează chiar și o distincție militară pentru «merite deosebite» în domeniul «salvgardării» păcii în Transnistria. Ce fel de pace, zic, dacă și mancurții de la Comrat încheie tractate de colaborare și «ajutor frățesc» cu Transnistria «soră», în timp ce adevăratul ajutor frățesc îl primesc totdeauna de la Chișinău, dar despre aceasta liderii găgăuzi preferă să vorbească totdeauna cu ură și dispreț.. Ce fel de pace, da, am obținut, cînd faimosul Mărăcuță strigă sus și tare că republica Transnistria trăiește și va trăi în veci, că «slăvita» armată a 14-a nu va părăsi meleagul tiraspolean nici peste 50 și nici peste o sută de ani. De unde izvorăște încrederea nestrămutată a acestui mancurt în cele afirmate? Ce forțe îi alimentează tăria conștiinței de sine? Evident, faptul că sînt lăsați să-și facă de cap cum doresc și de aceea, ca și mai înainte, ei continuă să înspăimînte populația cu declarații comunist-staliniste, ei, care se află astăzi în libertate, deși s-ar cuveni să stea după gratii. Acea Convenție, vasăzică, ar fi trebuit să stipuleze anumite obligațiuni pentru orgolioșii separatiști, și dacă ei nu sînt deferiți tribunalului, cel puțin să renunțe la halucinantele lor idei cu privire la federalizarea Moldovei, să înceteze maltratarea populației. Nu, vedeți Dumneavoastră, acești amatori perverși de jocuri politice, aceste marionete perfide ale conservatorilor ruși de la Moscova activează cu deosebit entuziasm pe pămîntul Moldovei ca să reanimeze cadavrul Uniunii Sovietice, iar activitatea lor «fructuoasă» nu e deloc stingherită, în timp ce grădinițele de copii, școlile și spitalele nu-și pot reîncepe activitatea în condiții normale...
Așteptare... O cruntă și dureroasă așteptare. În care săli de clasă vor intra copiii transnistrieni în septembrie? Cînd se va spulbera teama și amărăciunea d[in] sufletele copiilor și adulților pe aceast[ă] palmă de pămînt moldovenesc? Sublinie[…] nu ne este clar conținutul Convenți[ei] semnată la Moscova în iulie a.c. Clar n[e] va fi doar atunci, cînd în Transnistria v[or] începe să funcționeze structurile stata[le] ale Republicii Moldova. Cînd forur[ile] conducătoare ale Moldovei și Rusiei v[or] înfrîna poftele nesăbuite ale separatiș[tilor] vor pune capăt dezmățului și fărădelegil[or] pe care continuă să le săvîrșeasc[ă] pseudoliderii tiraspoleni. În Transnistr[ia] de bună seamă, nu e instaurată o pa[ce] trainică, o pace care poate fi num[ită] triumful rațiunii sănătoase asupra forțe[lor] negre ale agresiunii. Nu este decît o pa[ce] ciudată și continuă în fond, războiul rec[…] Mocnește războiul, pe care l-au dezlăn[țuit] conservatorii rusofoni, mancurții de t[ot] soiul din momentul, cînd român[ii] basarabeni au pornit mișcarea de renaște[re] națională. Războiul mocnește, da, pent[ru] că populația din estul republicii e pu[să] din nou la încercare, cetățenii care a[u] totuși curajul să se întoarcă la locurile [de] baștină sînt persecutați, înjosiți și umi[liți] li se controlează gradul de fidelitate fa[ță] de «republica» Transnistria...
Sursă: Făclia, Nr. —, 11 septembrie 1992, pagina 1, coloanele —.
