Citind articolul «Probleme de integrare a învățămîntului special cu învățămîntul de masă» («Făclia» nr. 28 din 7 august curent) semnat de dl Anatol Danii, toți pedagogii au încercat un sentiment de satisfacție. Da, este absolut inadmisibilă integrarea deplină a școlii auxiliare cu învățămîntul de masă. E prea bine știut cîți copii suferinzi avem astăzi în toate școlile. Și, știm, de asemenea, care sînt cauzele acestor îmbolnăviri frecvente. Și parcă acei care chiar în clasa I sînt înmatriculați cu anumite anomalii de sănătate psihică sau fizică, pot însuși cu același succes materia de studii ca și colegii lor ce nu suferă de o oarecare maladie? La această întrebare putem da doar un răspuns negativ.
Firește, munca de diagnosticare la această perioadă de început e foarte complicată. În primul rînd, nu e deloc ușor să-i convingem pe părinți. Rar care dintre părinți cad deodată de acord că odrasla sa nu va putea învăța în școala de cultură generală. De aceea și nimeresc, totuși, unii dintre copiii cu deficiență mintală cu dezvoltare intelectuală întîrziată la școala de masă, de unde mai devreme sau mai tîrziu trebuie să plece. Pentru că domnul profesor de aici nu izbutește, cu toată bunăvoința, să acorde destulă atenție acestui elev nici la lecție și nici în afara ei. Care dintre profesorii școlilor de masă nu s-a văzut în asemenea situații încurcate și neplăcute? Vasăzică, soluția este una - este inadmisibil să închidem școlile speciale, auxiliare, întrucît, vorba dlui Danii comiterea acestei erori va avea urmări imprevizibile.
Mă pronunț, desigur, pentru școlile speciale, în care elevii sînt instruiți și la careva profesie. Și, bineînțeles, să nu fie numiți handicapați, iar la absolvirea studiilor să primească adeverință de 9 clase.
Sursă: Făclia, Nr. —, 11 septembrie 1992, pagina 2, coloanele —.
