Criminalule presdinte M. Snegur, de ce mi-ai calicit băiatul? De ce omori floarea națiunii? De ce nu-ți trimiți feciorul pe front, cum i-ai trimis pe feciorii noștri cu mîna goală împotriva rușilor înarmați pînă-n dinți? Mereu spui «Poporul meu, țara mea», dar de ce nu te duci împreună cu agrarienii tăi să ții piept hoardelor rusești? Unde-s feciorii șefilor și șefuleților? Fac business, iar băieții noștri mor, îndoliind sute de mame, lăsînd sute de copii orfani. Să n-ai parte de bucurie și sănătate. Cum de ți s-a ridicat mîna să ciocnești paharul cu ocupanții ruși acolo, la Moscova, unde încă odată ai închinat Moldova Rusiei, unde ai cedat Transnistria rușilor. Și mai vorbești de integritatea și independența Moldovei? Sînt niște vorbe goale pentru a-ți păstra fotoliul prezidențial.
Te faci a nu vedea dușmanul adevărat — Rusia imperială, care ne omoară neamul, dar ca un trădător ce ești, dai vina pe Frontul Popular Crestin Democrat. Ba ai mai inventat și o aripă extremistă a F.P.C.D. Vinovat de toate este președintele Snegur. Vreau să te întreb, pentru ce și pentru cine au murit copiii noștri? De ce sînt trimiși în luptă cu cartușe numărate contra barbarilor ruși, înarmați cu cel mai modern armament? De ce rușii n-au retras tehnica militară, iar forțele noastre au retras-o? Oare n-a fost încheiată o înțelegere secretă între Snegur și Smirnov? Noi nu sîntem membri ai F.P.C.D., dar cu ochiul liber se vede că sînteți incapabil să conduceți republica. Sub pretextul introducerii forțelor de tampon, ai adus armata rusească în Moldova? Aceasta se numește ocupație! Aceasta se numește colonizare! Trebuie să-i hrănim și pe ăștia?! Doamne, Dumnezeule, luminează-i mintea președintelui Moldovei! Să nu ne ducă în robia rusească. Îi crezi pe ruși, tovarășe prezident? Ei de fiecare dată spun minciuni. Acolo, la Moscova, ai semnat tratatul cu Rusia, iar aici, la Tighina, mor în continuare băieții noștri, răpuși de gloanțele rusești.
Soluția este să te dezici de fotoliul prezidențial și să ne unim cu România.
Tovarășe președinte, de ce nu-ți iai feciorul și agrarienii-trădători, și nu te duci pe poziții și să vezi cine sînt dușmanii noștri?
N-am să ți-o iert, că mi-ai calicit copilul meu. Mă sfîșie durerea de mamă, că sîntem în etate și fără ajutor la bătrînețe. Scîrba mea și a tuturor părinților, durerea noastră să te însoțească cîte zile mai ai, că tare mai știi să vorbești în numele poporului, pe care în realitate îl duci la pierzanie. Să n-ai parte de bucuria copiilor.
Sursă: Țara, Nr. 32 (102), 4 august 1992, pagina 3, coloanele —.
