Președintele Republicii Moldova, domnul Snegur, se supără cînd tratatul dintre Rusia și Moldova, încheiat la Moscova, este calificat nu ca un tratat de pace, ci ca o trădare a intereselor noastre naționale. Dînsul este nedumerit și indignat de ce foarte mulți oameni nu acceptă acest tratat și nu se bucură de pace. Poate și este pace pentru cei fără simțul demnității de neam și pentru cei care n-au fost atinși de pojarul războiului. Însă nu și pentru românii din Tighina și Varnița. În dimineața zilei de 20 iunie mulți băștinași din Tighina plîngeau de bucurie. Oamenii își făceau semnul crucii zicînd: «În sfîrșit au venit ai noștri!». De asupra Tighinei se revărsau zorii eliberării de sub ocupația ruso-bolșevică. Însă nu prea mult a durat bucuria.
Conform tratatului semnat de Snegur, Tighina și întreaga Transnistrie vor rămîne în ghearele separatiștilor.
Vai de capul românilor, mai cu seamă a celor care, aduși la disperare de teroarea împotriva băștinașilor, au pus mîna pe armă să scuture jugul nesuferit al rusofonilor și mancurților, însă familiile cărora au rămas pe teritoriul controlat de dușman.
Domnule Snegur, vor funcționa în Tighina legile Moldovei? Va fîlfîi de asupra orașului Tricolorul? Ce va fi cu românii din Tighina și Varnița? Se va respecta dreptul lor la viață, luînd în considerație faptul că pînă acum ei erau maltratați și omorîți de rusofoni? Avem temeiul să credem că după semnarea tratatului se vor intensifica represiile împotriva românilor, care nu sînt de acord cu politica smirnoviștilor.
De ce au fost sacrificate atîtea vieți omenești la Tighina? Ca pînă la urmă Snegur să cedeze benevol orașul separatiștilor? Pentru noi, românii din Tighina și Varnița, semnarea tratatului de către Snegur, înseamnă trădare.
De asupra Tighinei s-a lăsat noaptea neagră a ocupației rusești.
Sursă: Țara, Nr. 32 (102), 4 august 1992, pagina 3, coloanele —.
