În nr. 30 (100) al ziarului «Țara» a fost dată publicității «Declarația unui grup de combatanți de pe capul de pod Cocieri» adresată conducerii republicii. În declarație au fost înaintate un șir de revendicări: republica să iasă din C.S.I. și să se integreze în comunitatea statelor europene, să fie introduse în zona de conflict trupele O.N.U., să fie anulată legea cu privire la serviciul militar de alternativă ... etc. După această declarație cotidianul parlamentului «Sfatul Țării», nr. 130, a adus la cunoștința cititorilor că în ziua de 24 iulie 1992 un grup de circa 100 de voluntari au staționat cu două autocare și un camion în fața parlamentului. Voluntarii erau reprezentanți ai batalionului «Haiducul» de pe capul de pod Cocieri. Ei au venit la Chișinău să se întîlnească cu Președintele Republicii, M. Snegur, pentru a primi răspuns la declarația publicată în ziarul «Țara», la radio și televiziune. Dl. Președinte, care în acea zi a vorbit la radioteleviziunea națională, nu i-a primit în audiență, motivînd că e bolnav. După două zile de așteptare combatanții au fost nevoiți să se reîntoarcă pe poziții. În acea zi (25 iulie) în cotidianul guvernului «Moldova Suverană» nr. 104 a apărut declarația Președintelui M. Snegur în care F.P.C.D. este atacat cu vehemență și în termeni extrem de duri. În această declarație dl Președinte îi prezintă pe combatanți drept exponenți ai forțelor ostile și-i învinuiește de agresivitate și de apartenență la «partidul războiului». În declarație se spune: «Aripa extremistă a Frontului Popular Creștin-Democrat prin intermediul exponenților săi folosea toate mijloacele pentru încurajarea acțiunilor sîngeroase, chiar și atunci cînd era evident faptul că războiul nu avea sorți de izbîndă». În continuare adaugă că «în fond ele fac corp comun cu național-fasciștii de la Moscova...».
Încriminarea ce i se aduce F.P.C.D. este absolut lipsită de temei și nu are nimic comun cu realitatea. Adevărul e că după înlăturarea dlui M. Druc de la postul de prim-ministru, toți membrii F.P.C.D. au fost destituiți din posturile de conducere ale organelor de stat și puterea executivă a trecut integral în mîinile forțelor reacționare care au și adus republica în situația actuală. După alegerile prezidențiale puterea supremă în republică o deține Președintele Snegur. Dînsul este Președinte al Consiliului apărării, comandantul suprem al forțelor armate, poate să destituie din funcție pe orice membru al executivului și cu același succes poate să-și înainteze candidaturile preferate. Deci, de declanșarea războiului și de urmările lui nefaste este vinovată conducerea Republicii, care deține puterea, dar nu Frontul Popular. F.P.C.D. n-a dus tratative cu conducerea de la Moscova și cu cea din Transnistria; nu F.P.C.D. l-a eliberat de sub arest pe Igor Smirnov, pentru ca apoi conducerea Republicii să aibă cu el întîlniri la Chișinău și la Moscova, în timp ce în Transnistria erau nimicite în modul cel mai barbar satele moldovenești și cădeau jertfă zeci de copii, femei, bătrîni și sute de combatanți care le apărau.
Domnul Președinte afirmă că chemările la declanșarea acțiunilor militare erau urmate de întrebarea retorică: Cine va răspunde de viețile omenești?... Nu știu dacă această întrebare se baza pe realitatea de pe cîmpul de luptă sau servea drept paravan în dosul căruia se camuflau anumite scopuri bine determinate... Un lucru, însă, e evident: dacă dl Președinte s-a manifestat în realitate ca protector al vieților omenești, atunci cine va răspunde de jertfele cu care au fost cucerite pozițiile la Tighina, Dubăsari și în alte localități și apoi cedate prin ordin de retragere sub pretextul soluționării conflictului pe cale pașnică? Cine trebuie să răspundă de cei căzuți în timpul armistițiilor de încetare a focului, cînd combatanții noștri erau atacați și nimiciți pe pozițiile lor lipsiți de dreptul de a se apăra?
În declarație se afirmă că în prezent au apărut premise pentru crearea unui mecanism pașnic de soluționare a conflictului, deoarece în Rusia forțele democratice în frunte cu Președintele Elțin se separă tot mai mult de forțele șovine și imperiale...
Iată, deci, că dl Președinte, în sfîrșit, recunoaște că a dus tratative și a semnat tratatul de la Alma-Ata cu forțele șovine, cînd lipseau condițiile de rezolvare a conflictului pe cale pașnică. Prin urmare, din cele relatate rezultă că comisiile de conciliere și toate tratativele de soluționare a conflictului pe cale pașnică erau doar un joc în dosul căruia Moscova își realiza intențiile imperiale prin intermediul conducerii republicii...!
Desființarea de către M. Snegur prin decret a batalionului «Tiras-Tighina», creat de fostul prim-ministru M. Druc; lichidarea mișcării voluntarilor în republică, pentru ca apoi să fie creată Armata Națională din efectivele armatei a 14-a; semnarea convenției de la Moscova în condițiile cînd Președintele B. Elțin nu s-a separat încă definitiv de forțele revanșiste; acceptarea tratativelor cu liderii republicii fantomă, care echivalează cu recunoașterea ei; introducerea în zona de conflict a trupelor aceleiași armate imperiale,... — toate acestea nu sînt decît o cedare vădită în vederea realizării obiectivelor Moscovei prin crearea și consolidarea așa-zisei republici nistrene.
Referindu-se la declarația comandantului detașamentului de voluntari, V. Roman, publicată de ziarul «Opinia», dl Președinte spune: «A venit timpul să-și spună cuvîntul lor ferm cei care au menirea să apere organele constituționale, ... să-și spună cuvîntul oamenii de bună credință, care au luptat pentru indepndența și integritatea țării noastre».
Cred că comentariile sînt de prisos. Dacă nu sînt de bună credință cei care își jertfesc viața pentru integritatea republicii, nu mai înțeleg cine în viziunea dlui Președinte sînt de bună credință: deputații agrarieni, președinții de colhozuri, mafioții, care se îmbogățesc pe seama suferințelor poporului sau trupele de destinație specială care îl apără pe președinte? Apelînd la apărarea organelor constituționale, n-aș vrea să cred că dl Președinte face aluzie la metodele de apărare a organelor constituționale după modelul din așa-zisa republică nistreană... Și apoi cred că organele constituționale nici nu au nevoie de apărare. Ele sînt destul de bine apărate de forțele de securitate, de trupele Ministerului de Interne și chiar de armată. Ar fi bine ca conducerea Republicii să se gîndească și la apărarea drepturilor cetățenilor de rînd...!
Cred că a sosit timpul să-și spună cuvîntul lor ferm cei care suferă și care au fost induși nu odată în eroare. Și dacă e vorba de integritatea țării, trebuie să recunoaștem că Frontul Popular n-a creat state fantome și nu duce tratative cu Moscova sau cu alte țări pentru a le asigura existența. F.P.C.D. își păstrează statutul de mișcare națională unionistă ale cărei obiectiv major este Reîntregirea Patriei.
29 iulie 1992
Sursă: Țara, Nr. 32 (102), 4 august 1992, pagina 3, coloanele —.
