Cei de la comisariatul militar din Rîbnița sînt neliniștiți de creșterea numărului de tineri care se eschivează de la serviciul militar. În toamna lui 1991 au refuzat să-și facă datoria: Vadim Șatcovschi din Mihailovca, Iurii Tribusean din Garabî, Alexandru Sviderschi din Voroncău, Ion Pascari din Stroiești, Vasile Diacenco, Valentin Belchin, Vladimir Vinogradov, Alexandr Pocasovschii, Alexandru Todosoi, Alexandr Pricaziuc, Serghei Terliuga și alți tineri din Rîbnița. În anul curent au declarat că nu vor să fie înrolați în armată elevii de la școala nr 9 Alexei Poloboc și Serghei Șevcenco. N-au de gînd să îmbrace uniforma militară Andrei Șemențul de la Ș.P.T. -26, Serghei Carpenco de la Ș.P.T.-71.
Persoanele cointeresate în completarea rezervelor de carne de tun explică acest fenomen prin insuficiența educării patriotico-militare a tinerilor la instituțiile de învățămînt, la întreprinderi, la locul de lucru și de trai. Dar ca să ne convingem că nu-i chiar așa e destul să enumerăm locurile unde s-a compromis nu o dată armata sovietică. Cuba, Ceho-Slovacia, Vietnam, Afganistan — acestea-s doar cîteva regiuni unde au fost mai odinioară introduse unitățile sovietice, din care cauză armata și-a creat o faimă proastă în lume. Dar cine, direct sau indirect, contribuie astăzi la declanșarea războiului civil pe teritoriul Comunității? Iarăși armata. De cîțiva ani ea «reglementează» situația în Gruzia, Armenia, precum și la noi în Moldova. Și credeți că tineretul nu-și dă seama de ceea ce are loc?
Ziua în amiaza mare pe străzile din Rîbnița se plimbă oameni în uniformă militară și înarmați cu pistoale automate. Nimeni n-a declarat războiul, dar ei doresc aprig «să apere» poporul de inamicul închipuit. Oamenii își dau seama de stupiditatea situației. De aceea și se fac auzite replicile printre pasagerii din autobuze cînd trec podul peste Nistru: «Cetățeni, pregătiți buletinele de identitate!». Astfel fac haz de necaz muncitorii obosiți, țăranii care văd că a sosit primăvara și e timpul de semănat, dar nu pentru harță și blocarea drumurilor. După cum sînt timpurile de azi oamenii în uniformă militară, care mai înainte erau stimați pentru ținuta și ajustarea lor, au devenit un fel de sperietoare pentru cei din jur. Mulți din ei nu pot suporta această rușine și părăsesc în mod demonstrativ unitățile militare. Anume așa a procedat Serghei Crainic, Vadim Burlacu, Valerii Covali, Noiman Ceban, Mamed Diasanidze, Oleg Cigvițev din Rîbnița, Oleg Tutunari din Erjov, Nicolae Purice din Sărățel, Iurii Eni din Mihailovca, Dmitrii Convenschii din Beloci. Acum ei sînt acuzați că nu vor să-și facă serviciul deplin pe teritoriul pseudorepublicii Nistrene. S-a mai scris despre aceasta în presa locală. Dar la ce bun [s]ă se supună legilor satanei? Cui să slujească? Lui Smirnov? Lui Maracuța? N-am avut posibilitatea să stau de vorbă cu cei pomeniți mai sus. Dar acești tineri, dacă vor citi rîndurile de față, pot ei înșiși să-și expună voința, păsurile, ce cred despre evenimentele din Moldova, despre cele din Transnistria, Rîbnița, etc.
Moim zavetam verni!
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 24 martie 1992, pagina 5, coloanele —.
