La capătul Moldovei tranșeele au adunat plugari. Sînt doriți de spicul greu. S-a copt pîinea pe pămîntul rîvnit de străini. Pîinea dulce, pîinea noastră. Ea nu vrea să știe ce-i războiul. Ea vrea să mențină existența omului. Omul ce-o așteaptă, o ocrotește, o strînge. Omul cu datoria împlinită și azi s-o pună în hambar.
Acum o săptămînă combinele gospodăriei agricole Drăsliceni, Criuleni, au început a brăzda lanurile cu orz. Orice clipă favorabilă este folosită la maximum, oricît de mari ar fi greutățile în campania agricolă din anul acesta. Sînt evitate orice pierderi, e sfînta datorie. Operațiile se efectuează, în termene optime, una după alta: cositul, treieratul, formarea baloturilor de paie. Și rămîne miriștea.
Pe un cîmp două mașini agricole erau antrenate în ultima operație, una din ele fiind condusă de un experimentat mecanizator, înfrățit cu glia deja de 32 de ani, pe nume Mihail Guzun. Cu spiritul responsabilității, cu gîndul la binele omenirii, cu respectul pentru apărătorii Țării muncește, căci e un îndemn divin.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 96 (17966), 11 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
