În conformitate cu înțelegerea convenită la 6 iulie 1992 între președinții Federației Ruse și Republicii Moldova cu privire la încetarea focului în Transnistria, la 7 iulie 1992, în localitatea Limanskoe din Ucraina, reprezentantul plenipotențiar al președintelui Federației Ruse, general-colonel Semionov V. M., general Creangă P. S., prim-adjunct al ministrului apărării al Republicii Moldova, Chițac S. F., șef al direcției formațiunilor armate din Transnistria — în prezența generalului-maior Lebedi A. I., comandantul Armatei 14-a a forțelor armate ale Federației Ruse, — au convenit încetarea imediată a focului din toate tipurile de arme, retragerea de pe pozițiile de foc și concentrarea în zone corelate a aruncătoarelor de mine, a tuturor sistemelor de artilerie, a tancurilor, mașinilor blindate de luptă de toate modificările, lansatoarelor de rachete, mitralierelor, tunurilor și pieselor antiaeriene. Acordul realizat a fost notificat prin ordine ale ministrului apărării al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, general de divizie Costaș I. G., ministrului afacerilor interne al Republicii Moldova, general-maior Antoci C. G., și șefului direcției formațiunilor armate din Transnistria, Chițac S. F.
În cadrul ședinței comune a sus-numiților reprezentanți s-a constatat că prevederile acordului convenit sînt respectate integral de către Republica Moldova, în timp ce partea transnistreană continuă să le ignore.
În scopul justificării unor noi încălcări, de către liderii de la Tiraspol, a înțelegerii realizate, în seara zilei de 8 iulie a. c. guvernul autoproclamatei republici moldovenești nistrene a dat publicității o declarație în care denaturează esența celor întîmplate. Între altele, ea conține acuzații false, absolut neîntemeiate, la adresa Forțelor Armate ale Republicii Moldova, care, chipurile, «au încălcat în mod grosolan acordurile semnate». În acest fel, liderii de la Tiraspol încearcă să-și justifice dorința de a obține recunoașterea absurdului «statut al RMN ca stat suveran și independent» în exclusivitate pe cale armată, anihilînd în același timp toate eforturile întreprinse de Parlamentul Republicii Moldova, precum și în cadrul mecanismului politic al celor patru state, în vederea reglementării pașnice a conflictului.
Declarația difuzată de liderii transnistreni reprezintă o dovadă elocventă a adevăratelor lor intenții, îndreptate spre zădărnicirea acordurilor convenite.
Astfel, tocmai cei care încalcă în mod brutal principiile de bază ale Actului Final de la Helsinki fac o nouă încercare de a induce în eroare opinia publică mondială și a discredita pozițiile delegației Republicii Moldova la Reuniunea șefilor statelor participante la C.S.C.E.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 96 (17966), 11 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
