O rachetă ALAZAN a nimerit în unul din silozurile cu floarea soarelui. S-a aprins răsărita și urma ca incendiul să-și împînzească flăcările și asupra celorlalte 73 de silozuri cu o capacitate a cîte 300 de tone fiecare.
Toate acestea se întîmplau pe teritoriul fabricii de ulei din Tighina.
Am primit semnalul de alarmă de la colegii noștri din Tighina. Ni s-a spus că arde o fabrică la Hagimus. Cine știe ce s-o fi gîndit. Poate credeau că nu ne vom băga în para războiului.
Am venit cu trei mașini antiincendiare, escortați de șase blindate. Am muncit două zile și două nopți fără încetare. Abia a doua zi, pe la amiază, și-a amintit cineva că nu pusesem nici nafură în gură. Ne-au adus un boț de unt și pîine. Am îmbucat din fugă și ne-am pus din nou pe muncă. Trebuie să localizăm focarul cît mai urgent. Temperatura de la arderea răsăritei te dogorea și te dobora. Din spate, din față și din părți eram ținuți de lunetiștii-separatiști. Glonții ne ciuruiau furtunurile. Credeam că acest calvar nu se mai termină.
Doamne, dar cînd înmulțeam în gînd 300 de tone la 73 de silozuri, ne apuca groaza ce avuție se va pierde, iar noi din săraci cum sîntem vom deveni și mai sărmani.
Un alt pericol și mai grav ne pîndea cam de la o sută de metri. Pe teritoriul fabricii se alfă două cisterne cu o capacitate de peste 150 tone de benzină. Benzină avia, utilizată pentru extragerea uleiului. Dacă flăcările s-ar fi furișat și într-acolo, apoi am fi asistat la ultima noapte a Pompeiului.
Am făcut tot posibilul ca să nu fie ultima noapte a Tighinei.
Scriu aceste rînduri, îndemnat de gîndul, că acești concetățeni ai noștri, pretinși iubitori de popor, n-au nici un pic de scrupule, dacă incendiază munca a mii de oamenii și nici nu ne lasă s-o salvăm. Pentru că patria lor este acolo unde li-i bine, acolo unde ar putea să hăcoaie pămînturi și să stăpînească.
Sînt originar din Transnistria. Din raionul Anani. Vorba mea nu-i chiar aleasă. Îi trag și eu cîte un șanti, că am făcut școală rusească. Dar de neamul meu și de pămîntul strămoșesc nu mă pot lăsa.
Satana ne-a intrat în casă și ne vrea îngenuncheați, incendiați, omorîți și mînați ca vî[n]turile de pe aceste pămînturi.
Ca bun creștin, rogu-te Doamne, pogoară-ți privirea și mîntuirea peste multpătimita Moldovă.
Sursă: Glasul, Nr. —, 3 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
