Onorată asistență!
Aș vrea ca hotărîrea, pe care o vom adopta, să fie ultima din seria hotărîrilor Parlamentului îndreptate spre ameliorarea situației în raioanele din stînga Nistrului.
Oare ea poate fi ultima în oprirea conflictului? Da, domnilor, poate! Dar numai în cazul dacă hotărîrea va apăra interesele populației întregii republici.
Unii deputați, și chiar unele grupări de deputați, și-au expus părerea în felul următor. «Să se înceteze necondiționat acțiunile de luptă, să fie evacuate pe parcursul a 3 zile toată tehnica militară și formațiunile armate în locurile de dislocare permanentă fără nici un fel de condiții prealabile», și conflictul va fi lichidat, integritatea Moldovei va fi restabilită. Oare chiar așa să fie, domnilor deputați? Experiența ne demonstrează că nu. După părerea mea, fără aplicarea în viață a unor măsuri concrete conflictul nu poate fi lichidat. Măsurile trebuie să conțină apărarea drepturilor legitime ale populației din raioanele din stînga Nistrului, și mai ales ale băștinașilor — moldoveni, ucraineni, ruși, reprezentanți ai altor naționalități, care doresc să trăiască într-un stat unitar, independent și liber — în Statul Moldova.
Experiența demonstrează că retragerea forțelor de menținere a ordinii de drept duce la întărirea pozițiilor separatiștilor și înrăutățirea situației. Doar nu o dată au fost retrase forțele legitime, care erau menite să amelioreze situația. Să luăm ca exemplu raionul Dubăsari. La începutul lunii octombrie 1991 a fost semnat un protocol de dezangajare a părților implicate în conflict. Însă ce a urmat după aceasta? Poate a fost restabilită ordinea de drept? Poate că au fost apărați oamenii? Nu, n-au fost apărați. Din contra. Cunoaștem multe cazuri de folosire a armelor, ca urmare au fost uciși și răniți oameni nevinovați. Ba mai mult. A fost atacat comisariatul raional de poliție. Prin forță au fost lichidate organele constituționale. Sute și mii de oameni au avut de suferit. Oare comitetul executiv raional din raionul Dubăsari n-are dreptul să funcționeze în oraș, acolo unde a funcționat zeci de ani? Oare n-au dreptul să funcționeze celelalte zeci de organe, organizații, care vor să respecte Constituția Moldovei?
Propaganda dirijată din Moscova încearcă să demonstreze că în partea stîngă a Nistrului «are loc înflorirea democrației, acolo mai presus de toate este pusă voința poporului, concretizată la referendumuri, alegeri ș. a. m. d.». Minciuni! Noi știm foarte bine cum s-au desfășurat acolo alegerile și referendumurile, cum s-a format această republică. Voința poporului a fost concretizată în spirit cu adevărat imperial, prin minciună, violență, corupție, șantaj, falsificări.
Pot fi prezentate numeroase fapte de încălcare brutală a drepturilor omului.
Stimați deputați ai poporului aleși în orașul Dubăsari! Domniile voastre, probabil, au intrat prin magazinele acestui oraș. Și nu au putut să nu observe anunțurile din secțiile de lactate, din alimentare cu următorul conținut: «Se vinde lapte numai acelor orășeni și locuitori ai satelor care au trecut sub jurisdicția Transnistriei». Mare trebuie să fie nelegiuirea celor care pînă și copiii-sugaci îi trec în listele dușmanilor regimului smirnovist! Sînt extrem de numeroase cazurile cînd au fost distruse destinele oamenilor și ale unor colective de muncă întregi, fiind silite să nu respecte Constituția Republicii Moldova. Iată cu care metode s-a pregătit conflictul, pe care îl avem în prezent.
Dar, probabil, trebuie să încercăm să dăm răspuns la cîteva întrebări.
Toți știu că în raioanele din stînga Nistrului 40 la sută din locuitori sînt moldoveni. Republica proclamată în mod neconstituțional de asemenea a fost supranumită moldovenească. Poate, în acest context, moldovenii și tind să rupă în bucățele Moldova?
Dar dacă acest lucru nu-l doresc moldovenii, atunci cine ține să dezbine poporul nostru? Cine, căci nu aceste sute de mii de oameni, care au rude și legături spirituale pe ambele maluri ale Nistrului! Cui îi convine acest lucru?
Să facem analiza unei serii de fapte și date.
La 2 septembrie 1990, la congresul deputaților de toate nivelurile, unde a și fost proclamată republica socialistă pridnestrovia, au participat mai mult de 600 de deputați. Dintre ei numai fiecare al șaselea era moldovean. Totodată trebuie să ținem cont și de faptul că din acești o sută de oameni numai o mică parte erau colhoznici și muncitori, iar inginerii, tehnicienii, funcționarii și alte categorii de lucrători ai muncii intelectuale — în fond reprezentanți ai întreprinderilor de subordine unională — erau în majoritate.
În așa-numita republică moldovenească pridnestrovia au fost aleși 62 deputați. Printre ei sînt numai opt moldoveni, inclusiv asemenea persoane cunoscute prin activitatea lor antimoldovenească, cum sînt Iacovlev, Maracuța, Caraman. Ceilalți cinci în aspect practic nu participă la aventura smirnovistă.
Din 42 președinți și adjuncți ai președinților sovietelor orășenești și raionale din componența așa-numitei R.M.P., numai opt sînt moldoveni. Republica smirnovistă este condusă de 36 oameni. Am în vedere: prezidentul, vicepreședintele, președintele Sovietului Suprem, miniștri cu drept de șefi de direcții și comitete și președinții comisiilor permanente. Din acești 36 conducători majoritatea sînt ruși — 21, ucraineni sînt 9 și numai 5 moldoveni.
Cine-s acești moldoveni, care sînt gata să apere cu prețul vieții lor totalitarismul și care luptă contra poporului moldovenesc? Aceștia-s Caraman A. A., Maracuța G. S., Burduh P. V., Grosul Iu. I. și Balica V. D. Trebuie să menționăm că circa 20 de conducători din acești 36 au sosit nu demult în Moldova. Însuși Smirnov I. N. a «aterizat» la noi în anul 1987. Tot în același an s-a stabilit aici cu traiul și Temnicov V. G. Acum el ne păzește natura. Odată cu începutul restructurării a «fericit» pămîntul Moldovei cu prezența sa Kirsev V. P., care era mare șef pe apărarea pasivă, și Belitcenko A. C., care acum se află în fruntea uzinei metalurgice din Moldova. Surago S. V. e la Tiraspol din anul 1989, însă de acum a dovedit să devină administrator al guvernului autoproclamat. Cele mai multe drepturi de a se numi băștinaș aici la noi, le are Finaghin V. A., primarul Dubăsarlor. Îi place să se bată cu pumnul în piept și să-și declare «meritele» — doar el a venit în Moldova înaintea multor altora — în anul 1970. Nutresc planuri grandioase și Vamic M. V. — șef al produselor petroliere, Semco A. F. — șef al ocrotirii sănătății, Iastrebceac M. V. — șef mare în problemele standardizării și metrologiei, Motîli P. V. — șef al telecomunicațiilor operative, Buliciov A. P. — șef al asistenței sociale și alții, care și-au făcut apariția călare pe valize. Lista auto-
(Sfîrșit în pag. 3).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 81 (17951), 16 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
