De la un timp încoace tare ne-a mai îndrăgit dl Jirinovski. Nu mai are răbdare să se vadă împărat al Rusiei, cumulînd totodată și postul de gubernator al Basarabiei și Bucovinei. Dar de data aceasta prezența lui la conferința de presă de la Reprezentanța Moldovei la Moscova, cît și a reprezentanților Frontului popular rus, Comitetului pentru apărarea Transnistriei ne-a făcut un serviciu bun. Ziariștii celor circa 50 de publicații, agenții din Rusia și de peste hotarele ei (e de ajuns să numim aici doar «Nezavisimaia gazeta», «Literaturnaia gazeta», «Interfax», BBC, «Rompres», trei ziare centrale din America, publicații din Franța, Finlanda ș. a.) i-au văzut la față pe cei ce îi susțin fățiș pe separatiști și adună de prin toată Rusia mercenari pentru a-i expedia «la luptă sfîntă» în Transnistria. Domnilor șovini (pentru ei acest cuvînt e de onoare) le părea grozav de rău că nu e «masă rotundă» ca să poată să-i pomenească pe toți «dușmanii poporului», începînd cu Elțin, Stolearov și terminînd cu militarii ruși ce luptă de partea Moldovei (li s-au pomenit și numele). Dl Malahov, prezent și el la conferință, i-a asigurat pe «patrioții» ruși că după o noapte petrecută în tranșeele din Cocieri și Coșnița patosul lor demascator ar scădea vădit.
Conferința de presă de ieri [a f]ost una din cele mai intere[sa]nte și, sper, efectivă din cî[te] le-am văzut la Reprezen[ta]nța noasrtă. Participanții la [ea] din partea Moldovei — [d]omnii Pușcașu, Coșcodan, [D]arie, Durnov — au dat răs[p]unsuri ample și concrete la [în]trebările puse, explicînd si[tu]ația reală. Cele mai multe [în]trebări țineau de armata 14. [D]e măsura în care participă [l]a luptă, de armata națio[na]lă și tehnică militara pe ca[r]e o folosește. Atît de puter[ni]că a fost propaganda anti[m]oldovenească care striga la [o]rice pas că se împușcă în po[p]ulația pașnică din tacnuri și [s]e aruncă cu bombe din avi[o]ane, încît reprezentanții din [M]oldova erau nevoiți să repe[t]e de nenumărate ori că arma[t]a națională nu dispune de [t]ancuri, iar din avioanele MIG-[2]9 practic e imposibilă bom[b]ardarea. Ar fi naiv să cre[d]em că după această conferin[ț]ă de presă, ce a durat aproa[pe] patru ore, se va schimba [b]rusc tonalitatea materialelor [ru]sești. Dovadă e reportajul [d]e la «Ostankino» din noaptea [d]e 25 spre 26 iunie.
[D]upă conferință am stat de [v]orbă cu unul din participanți [—] corespondentul de la Radio [R]usia, Veaceslav Osipov. Iată părerea dumnealui:
— Atît Maracuța, la conferința căruia am asistat de curînd, cît și «patrioții» din sală sînt persoane cunoscute. «Sovki» (de la sovetic) i esti sovki». Maracuța a spus că mizează pe legăturile ce s-au păstrat din fosta Uniune Sovietică. Sincer să vă spun, nu cred că-l vor salva aceste legături. În corespondența mea o să accentuez principalul, în Moldova se mai speră în soluționarea conflictului pe cale pașnică. Realizarea celor 13 puncte ale comisiei de conciliere, cu toate că e o cifră nefericită, aș vrea să vă aducă pace și liniște. Am mai înțeles că separatiștii n-au dreptul să pretidnă la federație. Cu un lucru nu mă pot împăca: că toate relele vin din Rusia. Chiar dacă unele forțe de aici stau în spatele separatiștilor, ele nu reprezintă toată Rusia.
Nu vor nicidecum să recunoască rușii că pe lîngă «lucoare» au adus și aduc popoarelor mici multe tragedii. Iată, și la conferința actuală de presă generalul Filatov ne-a întrebat: «Dar libertate de unde vă vine, nu de la Moscova?» la care dl Darie i-a răspuns: «Noi știm de unde ne vine nelibertatea».
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 89 (17959), 27 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
