Unii observatori și analiști înclină să creadă că între L. Kravciuk, președintele Ucrainei, și B. Elțin, președintele Federației Ruse, se pot produce, în pofida diferențelor teritoriale existente, anumite apropieri, ce se vor solda pînă la urmă cu acorduri de colaborare. Că e așa sau nu — timpurile vor arăta cu exactitate. Anumite semne însă arată deja că o asemenea apropiere e gata să se întîmple. Au început deja tratative în vederea armonizării relațiilor Ucrainei cu disputata Crimee, sînt pe punctul de a fi găsite anumite modalități de partajare pașnică a flotei de pe Marea Neagră. Dar factorul care lucrează cel mai eficient pentru joncțiune este situația economică. Nu lipsită de subtext ni s-a părut și informația transmisă de agenția «Ukrinform» privind atitudinea de ultimă oră a președintelui Kravciuk față de soluționarea conflictului desfășurat în raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova. Astfel la întîlnirea din 22 iunie curent cu împuterniciții președintelui ucrainean pe teren, dl. Kravciuk a declarat categoric: «Transnistria trebuie să devină, a spus dînsul, o republică autonomă în componența Moldovei». Cu precizarea: «Aceasta este poziția Ucrainei». Așadar, urmînd exemplul consîngeanului de la răsărit, președintele Kravciuk indică statului Republica Moldova cum trebuie să procedeze. Vă amintiți cum a reacționat domnia sa cînd parlamentul rus a pus problema revizuirii deciziei din 1954 asupra includerii Crimeei în componența Ucrainei? Violent și cu supărare, respingînd orice tentativa de «amestec imperial în treburile interne», «de pretenții teritoriale?». A și uitat de acest lucru? Evident, nu a uitat. Din neatenție nu am băgat noi de seamă că distanța dintre o mentalitate de mare putere și o alta, și ea de mare putere, era minimă. Dar aceasta pe plan politic. Pe planul coincidențelor, însă, avem revelația faptului că Ucraina nu ne este un partener sigur de dialog prietenesc și de gesturi de solidaritate chiar, dacă se bănuiește că ar fi amenințată de Rusia, care e rău pornită să-și refacă cu înfrigurare vechiul spațiu geopolitic. Mai mult, la aceeași întîlnire din 22 iunie de la Kiev cu împuterniciții săi regionali, L. Kravciuk și-a exprimat, arată aceeași agenție, încrederea că «Ucraina și Rusia vor putea, în cadrul întîlnirii de la Dagomîs, dîndu-se dovadă de dorință și de o atitudine responsabilă față de situația creată pe teritoriul fostei URSS, să oprească vărsările de sînge și ciocnirile armate cu substrat național din punctele fierbinți ale CSI». Sigur, este greu să credem că L. Kravciuk nu știe cine este, de regulă, detonatorul și întreținătorul punctelor fierbinți, că nu știe că tocmai Rusia este implicată în conflictele iscate în diferitele foste republici sovietice ce se doresc independente de șovinismul și mentalitatea imperială rusă. Așa că își asumă și el rolul de garant al reglementării conflictelor? Are însă dreptul moral la acest rol cînd știm, de exemplu, în ce situație se află populația românească din Bucovina și Basarabia de Sud încadrată de Stalin în componența Ucrainei? Se pare că este totuși vorba de un joc de moment prin care Kravciuk dorește să-și păstreze un eventual sprijin economic rus și, totodată, să aibă o anume influență în stînga Nistrului. Pentru ce? Pentru a ne ține în șah atunci cînd ne-am gîndi la o eventuală retrocedare a pămînturilor noastre din Bucovina și din Sud și cînd am dori să fim cu adevărat independenți de opinia cuiva din afară. Așa sau altfel, declarația lui Kravciuk are semnificația unei lovituri din spate, constituie un indiciu foarte exact care e distanța dintre vorbe și fapte uneori și ne sugerează o dată în plus că timpul iluziilor s-a spulberat. Ce-i de făcut? Încotro s-o apucăm? Mai întîi, să renunțăm la orice iluzie. Să ne gîndim. De unde ne poate veni ajutorul. Dar să căutăm să ne ajutăm noi înșine. Exemplul unor țări mici, aflate la mare primejdie, ne demonstrează că se învinge nu atît prin număr, cît prin capacitatea de a folosi eficient puținul de care dispui.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 89 (17959), 27 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
