[…]politica
[V-]ați întrebat nici[odată …] de ce una și [aceea]și localitate oa[recare se nu]mesc diferit? Bu[năoară, în l]imba română teri[toriul Re]publicii Moldova, si[tuat în …] Nistru, se numește [«Transnist]ria», iar în lexico[nul lui S]mirnov și acoliților [— «P]ridnestrovie».
[…] ca nu-l, poate, nici […]re. Dar să stăm [și] să judecăm drept. […] stabili cu exactitate [ce înseam]nă de fapt noțiunea [«Pridnest]rovie» ne vom adre[sa unui a]rbitru imparțial — […] principale de geo[dezie și] cartografiere pe lîngă […] de Miniștri al […] care a editat în [19]90 «Atlasul R.S.S. [Moldove]nești». Pe pagina 18 [este h]arta apelor de supra[față ale] republicii, judecînd [după ca]re frontiera între ba[zinul hi]drografic Prut și Nis[tru tre]ce pe linia: Ocnița, Glodeni, Fălești Nis[porenii,] Hîncești, Căinari, iar […] strămută spre Ștefan[-Vodă.] Astfel, suprafața bazi[nului n]istrean cuprinde aproa[pe ju]mătate din teritoriul [republi]cii. Și anume — circa [… pro]cente din această zonă […] pe malul drept. În […] parte considerabilă a […] de formare a afluenți[lor N]istrului se află pe terito[riul U]crainei. De aici, cred că […] seama că această mos[tră de] lingvistică geopolitică [nu e] decît o stratagemă de a […] (pînă la un timp) ape[titurile] revanșarde ale celo[r ca]re nu s-au împăcat cu [destră]marea U.R.S.S., pre[cum ș]i a apologeților teoriei [«ve]chilor pămînturi ru[sești»] pe teritoriul Moldovei, [Ucrai]nei și statelor Baltice, [care] de asemenea ei clocesc […] creării «republicii Pri[baltic]a».
[Se po]ate că cineva o să-mi [reproș]eze că toponimica ru[sească] e predilectă pentru de[numi]rile care încep cu prefi[xul] «pri-» (Priaralie, Primo[rie] etc.). Însă nimeni nu va […] că în această limbă nu [mai] puțin productiv e și pre[fixul] «za-» (Zapolearie, Za[…]alie, Zauralie, Zakarpatie, […] și Zamoskvorecie, ca[re] se formează cu «pri-»).
[…] afirma că amatorii de [«re]blici transriviere» nu […] deosebirea dintre […]ele date nu avem te[mei.] Doar nu altcineva, da […] Uniunea Sovietică a [vîndu]t în ianuarie 1941 Ger[maniei] o parte din teritoriul [Lituan]iei — la sud-vest de […] («zanemanie»). Tran[zacția] a fost de 7,5 mln de […] pentru U.R.S.S. («So[vietska]ia Litva», 15.07.89). […] știe cum înnemuitele […] «Înaltele Părți Con[trac]tante» au apreciat vînzarea odată cu pămîntul și a locuitorilor de pe aceste teritorii? Evident e altceva: dacă obiect de comerț ar fi devenit toată «Prinemania», apoi deosebirea de prefixe, firește, s-ar fi răsfrînt asupra condițiilor tranzacției. Descrierea situației e un prilej de a presupune că și acțiunile militare pe frontul sovieto-german s-au declanșat după ce au fost din nou împărțite «sferele de interese vitale», iar samsarii de sclavi ai secolului XX n-au căzut la preț.
Pologia salvatoare
Ați observat, desigur, că în ultimul timp în mass-media și-a făcut apariția o formulare «unanim acceptată»: «...necotorîe voennoslujașcie otdelinîh ceastei 14-oi armii, pereședșei pod iurisdicțiiu Rossiiskoi Federații, vmeste s orujiem i boevoi tehnikoi perehodeat (pesemne, fără știrea Comandamentului Suprem?) na storonu separatistov...»
Recurgerea la atare formulări «revărsate» poate fi justificată doar de acei pe care serviciul lor îi obligă să apere «onoarea» armatei a 14-cea. Dar de ce formularea a fost preluată de mass-media așa-zisă «națională»? Oare în speranța că caracterul confuz al formulării le va permite apoi să se erijeze, cu același succes, și în «patrioți», și în adepți ai ideii «internaționalismului»?
E potrivită aici următoarea analogie. Ce-ați zice dacă ați afla că în iunie 1941 «unii militari din unele divizii ale wermahtului» (fără știrea lui Hitler) au început acțiunile militare pe teritoriul străin... Asemănarea e cît se poate de evidentă. Atunci de ce, apreciind univoc comportarea Germaniei fasciste în 1941, noi sîntem hăt precauți cînd urmează să ne pronunțăm asupra intervenției rușilor în 1992? Oare nu vă pare, că dacă azi cineva vrea să ne impună «sistemul lor de valori», în care intervenția militară în afacerile statului suveran se substituie prin încălcarea disciplinei din partea numai a unor persoane, apoi oamenii vor începe să aibă îndoieli: oare a avut loc într-adevăr agresiunea germană? Poate că n-a fost decît o manifestare a lipsei de conștiinciozitate (sau cum îi place să zică lui B. N. Elțin — inițiativă) a unor ostași și ofițeri germani?
La ce bun lansarea bumerangului?
După eșecul puciului din august Rusia, fără consimțămîntul «republicilor-surori», s-a autodeterminat unilateral în calitate de moștenitor unic al statului de mare putere care a dat ortul popii. Însușindu-și dreptul de a dispune de patrimoniul agonisit împreună, ea, dacă e să judecăm după cum se comportă, n-are de gînd să se împartă cu nimeni. Și, totodată, oricît ar părea de straniu, forțează fostele subiecte ale U.R.S.S. să participe la amortizarea datoriei externe (ce e drept, trecînd sub tăcere soarta datoriei de miliarde a altor țări față de U.R.S.S.).
Problema în cauză are și o altă fațetă. E gata oare Rusia, care s-a împopoțonat în mantia de succesoare în drept a U.R.S.S., să preia și povara păcatelor ei? Doar, dacă e să judecăm după comunicările din mass-media, Afganistanul cere recompensarea daunei pricinuite de agresiunea sovietică. Iar mîine-poimîine cerințe analoage vor înainta țările fostului gulagăr socialist, iar apoi și «republicile-surori», care au investit nu puține mijloace și trudă în renașterea Neciornoziomiei, în magistrala Baikal-Amur etc., etc.
Atitudinea față de Rusia și ruși va depinde și de principiile de care se va călăuzi această țară în relațiile cu vecinii. Actualmente acestea sînt apreciate mai mult din punct de vedere militar, în calitate de tampon, asupra cărora va cădea lovitura de răspuns pentru posibilele încercări de realizare a intențiilor geopolitice rusești. Această mentalitate e încă vie. Dacă mai odinioară tancurile le erau introduse pe străzile orașelor Baku, Tbilisi, Vilnius care măcar formal erau orașe ale U.R.S.S., apoi astăzi succesorii întru păcate ale fostei U.R.S.S. întreprind astfel de acțiuni precum intimidarea Tagikistanului și Moldovei — membre ale O.N.U.
Lansînd bumerangul terorismului, Moscova nu trebuie să uite că această sculă are proprietatea de a reveni. La Dușanbe se fac auzite voci care cer ca rușii de acolo să fie considerați ostatici, iar soarta lor — în dependență directă de comportarea unităților armate rusești dislocate în Tadgikistan. Oare cele 25 mln de ruși, care locuiesc în afara patriei lor etnice, vor să împărtășească această soartă?
Evenimentele recente ne-au demonstrat că în însăși capitala Rusiei există forțe gata să aplice față de moscoviți măsuri de răsplată pentru erorile comise de Guvernul Rusiei sau comportarea nedemnă a compatrioților acestora în alte ținuturi. Ținînd cont de sporirea dispozițiilor antimoscovite și antirusești în majoritatea republicilor fostei U.R.S.S., ne gîndim la aceea că geografia acestor raioane se va lărgi cu timpul. Ceea ce poate transforma Moscova în centru de terorism internațional.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 30 iunie 1992, pagina 5, coloanele —.
