Concetățeni,
Mă adresez țării într-o zi de cumplită și adîncă durere. Cu toate străduințele oamenilor onești pe acest pămînt panșic n-a putut fi evitată vărsarea de sînge nevinovat. Zeci și sute de vieți tinere au fost în mod barbar curmate într-un război stupid. Mai ales a avut de suferit sprijinul și scutul Moldovei — floarea țărănimii noastre.
E mare tristețea bocetului în familiile care și-au pierdut pe cei mai dragi — copiii, părinții, soții și prietenii. Astăzi întreaga Moldovă, tot ce e mai cinstit și curat în inima ei e alături de confrații noștri în clipa deznădejdii. Toată Moldova lăcrimează de atîta jale. Exprim profunde condoleanțe familiilor care și-au pierdut apropiații în acest măcel impus de forțele ostile libertății și ființei noastre.
Iertați-ne, mame și tați, copii și rude ai celor căzuți, că anume în Omul Drag a țintit glonțele străinului. Exprim profundele noastre regrete Vouă, combatanți răniți în lupte, pentru că anume în țăria Voastră vitejească a nimerit schija oarbă. Adînc Vă simțim durerea și vom fi întotdeauna alături de voi, numeroase familii rămase fără adăpost.
Veșnică va fi recunoștința Moldovei pentru cei mai buni fii ai săi, care prin propriul sînge au apărat integritatea, demnitatea și neatîrnarea ei. Patria recunoscătoare își pleacă capul în fața apărătorilor ei demni.
Așa e hărăzit neamului nostru de-a lungul istoriei să-și restabilească de fiecare dată prin jertfe și sînge dreptul la destin, dreptul la pămîntul strămoșesc.
Buneii și străbuneii noștri de pe ambele maluri dătătoare de viață ale Nistrului întotdeauna au conviețuit în bună înțelegere. E mare nedumerirea că am ajuns la satanicul masacru pentru interese străine tuturor trăitorilor de pe acest pămînt. În această zi de doliu național ne adresăm oamenilor induși în eroare și dezorientați. Oameni, opriți-vă, înfrîngeți ura și neîncrederea din propriul suflet, să rămînem oameni de omenie pentru că nu avem nimic de împărțit pe acest pămînt. Cu toții avem doar o singură datorie — să-l păstrăm și să-i înmulțim bogățiile, pentru că așa ne-a poruncit marele Ștefan — acest pămînt nu ne aparține nouă, ci urmașilor urmașilor noștri.
În această zi de profundă mahnă îndemn țara și pe fiecare cetățean al ei la pocăință, pace și smerenie. Să fim alături de familiile celor căzuți, să jurăm că păcatul omuciderii nu se va mai repeta niciodată pe pămîntul străvechii Moldove. Să fim o lacrimă, o durere, o inimă și o speranță. Să ne îndurăm de aproapele nostru, să-l îndemnăm doar la fapte creștinești.
Să ne plecăm capetele, pocăindu-ne în fața martirilor căzuți fără vină. Domnul să-i ierte și să ne ierte și pe noi. Iertați-mă, fii și fiice ai Țării Moldovei, pentru că și eu, Președintele Vostru, nu V-am putut apăra tinerețea și viața de neagra urgie.
Veșnică pomenire, Vouă, apărători ai Patriei și martiri ai Neamului.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 113 (17983), 11 august 1992, pagina 1, coloanele —.
