Acum o jumătate de an, serviciile secrete ale așa-zisei republici nistrene i-au arestat în mod ilegal pe toți liderii mișcării de eliberare națională de la Tiraspol, care luptau prin metode politice pentru integritatea și independența Moldovei. Inițial au fost arestate (în lunile mai—iunie) 18 persoane, în temei lideri ai F.P.C.D., ai altor mișcări naționale și pentru drepturile omului care s-au declarat în opoziție față de regimul fascisto-comunist care a venit la putere cu ajutorul armelor și al armatei a 14-ea a Rusiei.
Ignorînd protestele și apelurile de a ne elibera din închisoarea de la Tiraspol și a pune capăt genocidului împotriva moldovenilor din raioanele din stînga Nistrului, clica smirnovistă, sprijinită de forțele extremiste și procomuniste din Rusia, precum și de unii reprezentanți ai eșaloanelor superioare ale puterii de la Chișinău, își continuă acțiunile sale anticonstituționale, ilegale și inumane.
În perioada martie—octombrie 1992, numai organizația F. P.C.D. din Tiraspol a pierdut 16 membri și simpatizanți, uciși sau dispăruți fără urmă, mulți au fost înghițiți de apele reci ale Nistrului, de fîntînile adînci, de gunoiștile «orașelor străvechi rusești». Noi, cei care încă sîntem în viață, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov (Popa) și Petru Godiac*, timp de jumătate de an sîntem supuși unor torturi fizice și psihice nesfîrșite pentru a ne forța prin aceste metode «să depunem mărturiile necesare». Personal, aflîndu-mă în iulie—august curent în detenție la comenduirea militară a armatei a 14-ea ruse, am fost supus executării prin împușcare de patru ori, bineînțeles, cu gloanțe oarbe, dar respectîndu-se toată procedura de executare a sentinței. A. Ivanțoc și T. Petrov au fost supuși unui tratament cu preparate chimice (psihotrope), în urma căruia primul și-a pierdut integritatea mintală și a fost internat la un spital din Odesa. Interogatorii în fiecare zi și noapte, folosindu-se de cele mai barbare metode staliniste, hăituiala de cîini, bătăi, minciuni, cum ar fi că orașul Chișinău a căzut, că «republica nistreană» a fost recunoscută de toată lumea, că Guvernul și poporul Moldovei au renunțat la noi și înfierează F.P.C.D. etc. Voi numi numai cîțiva din conducătorii și executorii torturilor și batjocurilor:
Șevțov, ministrul securității;
Gorbov V. I., adjunct al ministrului securității, care s-a manifestat cu o cruzime aparte, făcînd interogatoriile de obicei în timpul nopții;
Storojuk, anchetator pentru cazuri extraordinare al «republicii moldovenești nistrene», conducătorul execuțiilor prin împușcare, bătăilor, asmuțărilor cu cîini etc.
Una din metodele «anchetării» constă în prezentarea de materiale și documente pe care nu poți să nu le cunoști. Țin să declar pentru toată lumea că, analizînd documentele și informația de care dispune în diferite perioade serviciul secret al separatiștilor, pot să trag doar o singură concluzie: ceea ce se întîmplă acum în Moldova, insuccesele și victimele pe care le avem au fost planificate de serviciile speciale ale Rusiei în deplină concordanță cu eșaloanele superioare ale puterii de la Chișinău. Este o trădare evidentă a propriului popor. Mi-au fost arătate originalele listelor tuturor detașamentelor speciale ale M.S.N. din Moldova care au acționat în perioada martie — octombrie 1992. Cu toate că personal nu am nici o legătură cu M.S.N., dar recunoscînd cîteva nume de patrioți ai Moldovei care au luptat împotriva separatiștilor, am ajuns la concluzia că toată informația (de ordin economic, militar, secretă etc.) a fost primită de către «republica nistreană» de la Chișinău.
La Tiraspol, pe malurile bătrînului Nistru, s-a născut o nouă formațiune social-politică și statală — un regim fascisto-comunist de culoare rubinie. Este cel mai periculos monstru pe care l-a putut da vreodată natura. Acest virus, dacă nu va fi nimicit la timp, poate să înghită nu numai Transnistria, Moldova și Balcanii, dar și întreaga Europă. În orice caz, forțele roșii din Rusia fac o miză mare aici.
Noi, cei cîțiva patrioți din Tiraspol, nu ne deplîngem soarta, pentru că știam ce ne așteaptă și pentru ce luptăm. Am luptat pentru democrație, pentru Moldova, pentru sfîntul ideal al Reunirii cu Patria-mamă — România. Trei dintre noi — eu, A. Ivanțoc și T. Petrov — în cel mai apropiat timp vom fi împușcați sub falsa acuzație de terorism. Nu cerem ajutor nici de la «republica moldovenească nistreană», nici de la conducerea Republicii Moldova, deoarece ambele părți s-au înțeles să scape de opoziție. Nu voi uita niciodată momentul cînd în seara zilei de 19 noiembrie curent în celula mea au intrat doi miniștri ai securității: al «republicii moldovenești nistrene», Șevțov, și al Moldovei, Calmoi, după care au plecat, zîmbind batjocoritor, «să ia cina».
Am o singură rugăminte față de toți cei care m-au cunoscut. Am două fete. Olga, în vîrstă de 8 ani, și Tatiana, de 12 ani, pe care n-am reușit să le cresc și să le educ. Ajutați-le cu ce puteți, căci eu am făcut ce mi-a stat în puteri — am murit pentru Voi și pentru idealul sfînt.
Trăiască România Mare! Popor român, noi te iubim! Rămîneți cu bine.
26.11.92.
* Numele acestui deținut apare pentru prima oară și n-a fost cunoscut opiniei publice pînă în prezent. Persoanele care pot oferi date suplimentare despre Petru Godiac sînt rugate să se adreseze Comitetului Executiv al Sfatului F.P.C.D. la sediul central din Chișinău, str. N. Iorga, nr. 5.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 15 decembrie 1992, pagina 6, coloanele —.
