Dle Președinte,
Astăzi iau cuvîntul pentru a înregistra în dezbaterile Senatului rezervele mele categorice referitoare la S. 2532, Declarația de Susținere a Libertăților, în momentul în care situația din fosta Uniune Sovietică degenerează în violență. În timpul sfîrșitului de săptămînă care a trecut, peste 200 de oameni, inclusiv civili nevinovați, au fost uciși în Moldova independentă. După cît se pare mulți dintre ei au fost uciși de soldații ruși. Știri de această natură continuă să-mi fie transmise.
Implicarea deschisă a Armatei Ruse, precum și afirmațiile recente ale liderilor Rusiei care sprijină o interventie militară cu scopul de a ajuta minoritatea rusă «oprimată» sînt acțiuni care nu ar trebui recompensate financiar în mod generos de către cetățenii Statelor Unite. Dacă violența din Moldova cu directa participare a Armatei Ruse nu ia sfîrșit, va fi creat un precedent pentru utilizarea forței militare rusești în eventualele conflicte care s-ar putea extinde în Țările Baltice și în alte zone ale fostei Uniuni Sovietice. Comandanți militari nemulțumiți din Țările Baltice ar putea recurge la agresiune ca răspuns la cererea cetățenilor și a guvernelor baltice ca trupele rusești să se retragă de pe teritoriile lor.
Dle Președinte, la Washington se manifestă o ardoare deplasată pentru a răsplăti pe Președintele Boris Elțin pentru inițiativele lui de conducător și pentru frumosul lui discurs ținut în fața Congresului săptămîna trecută. Ideea este că un ajutor masiv din exterior poate să îi mențină puterea împotriva comuniștilor înrăiți din armată și birocrație. Mă bucură cuvintele Președintelui Elțin în sprijinul deschiderii, al nonviolenței și a păcii. Din păcate, faptele din Moldova spun cu totul altceva și ne trimit înapoi la imperialismul rusesc.
Pe de o arte, Președintele Elțin a chemat la medierea conflictului, pe de altă parte a avertizat Guvernul din Moldova: «În cazul acesta, noi (Rusia) trebuie să reacționăm pentru a apăra oamenii și a pune capăt vărsării de sînge. Avem forța să o facem». În același timp, militarii — inclusiv vicepreședintele rus, Alexsandr Ruțkoi, și comandantul suprem al Forțelor Armate ale Comunității de State Independente, mareșalul Evgheni Șapoșnikov — au recomandat intrarea în actiune a armatei.
Dle Președinte, situația nu ar fi cea care este azi dacă Armata Sovietică, azi Armata Rusă, nu ar fi intervenit inițial în conflict. Cauza primară a acestui conflict este prezența ilegală a Armatei a 14-a a Rusiei pe teritoriul Moldovei independente. Luni în șir armata a 14-a a vîndut arme separatiștilor comuniști din Moldova și și-a declarat în mod deschis sprijinul pentru separarea de Moldova a regiunii Transnistria.
Armata a 14-a rusă a luccrat cot la cot cu garda națională nistreană pentru a obține controlul asupra Transnistriei și a invada Basarabia, partea Moldovei dintre Prut și Nistru. Moldovenii au fost copleșiți numeric în lupta împotriva acestor două grupuri bine înarmate.
Este important să nu uităm că liderii republicii nistrene au sprijinit încercarea de lovitură de stat din august trecut de la Moscova a reprezentanților liniei dure comuniste. Ei reprezintă comunismul ortodox.
Anul trecut am introdus o Rezoluție susținînd poporul din Moldova în lupta lui pentru autodeterminare și independență față de Uniunea Sovietică. Poporul român din Moldova este al patrulea grup de victime al Pactului Nazisto-Sovietic. Teritoriul Moldovei, în a cărui componență nu intra regiunea Transnistria, a fost răpit României de Armata Roșie Sovietică în 1940. Guvernul Moldovei nu și-a ales hotarele actuale. Cu toate acestea, conform legislației internaționale, Transnistria aparține Republicii Moldova. În ea locuiesc moldoveni care reprezintă 40% din populație, precum și ucraineni și ruși de ale căror interese trebuie de asemenea să se țină seama.
Dle Președinte, felicit administrația (americană) de a fi solicitat Guvernului Rus retragerea Armatei a 14-a. Sub nici un motiv trupe rusești nu ar trebui să acționeze sau să fie utilizate într-o țară străină, nu ar trebui să intervină într-un conflict în cadrul acelei națiuni străine. În plus, cer cu insistență încetarea furnizării de arme rusești separatiștilor din Transnistria.
În cele din urmă, Departamentul de Stat ar trebui să insiste ca Guvernul Rus să pună capăt imediat actualei blocade economice a Moldovei. În momentul de față, peste 60% din livrările de gaze naturale către Moldova au fost tăiate și legăturile pe calea ferată au fost întrerupte. Un astfel de sabotaj economic este o violare a drepturilor omului pe care o suferă populația din Moldova. Este de asemenea un act de violență internațională.
Dle Președinte, sînt ferm convins că eforturile de ajutor din partea Statelor Unite trebuie să fie condiționate de încetarea violării de către Armata Rusă a suveranității vecinilor săi atît în Moldova, cît și în Țările Baltice.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 89 (17959), 27 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
