APARENT, conflictul ar[m]at de pe Nistru ne pri[ve]ște doar pe noi, româ[nii] basarabeni... Însă, odată cu [inte]rvenirea deschisă, fățișă în [ac]est război a armatei a 14-ea a [Fed]erației Ruse s-a conturat […] contrastant toată am[ploa]rea și adîncimea adevă[rat]ului conținut, încît această [aparen]ță continuă să existe [doa]r în ochii persoanelor oar[ecare] din punct de vedere poli[tic] și pe limbile impostorilor [de] tot soiul și de diferite ca[libre], pentru că susținerea sat[rapi]lor uzurpatori de tipul [Sm]irnov, Maracuța, Caraman este doar unul din scopu[rile] care stau în fața acestei [arm]ate, căreia i-a fost rezer[vat] un rol «deosebit» în «cau[za] nobilă a Rusiei mari»: pe [lîng]ă înăbușirea suveranității [Mol]dovei (cel puțin în Trans[nistr]ia); a) factor destabilizator [și a]menințare permanentă în […]estul Europei și în Balcani; […]post în spatele Ucrainei […] [pri]mul rînd pentru «soluțio[narea]» chestiunii cu Crimeea; […]tragerea atenției și for[țelor] și Ucrainei, și Moldovei, […] ce ar menține haosul eco[nomi]co-social la «nivel», ce ar […] ca Occidentul să nu acor[de a]jutor și credite acestor țări […] puțin înainte de a le acor[da Ru]siei... Iar dacă ar fi să ne [amin]tim de faptul că în joc […] este pus încă și interesul […]or de ieri» — a neobolșevicilor, care numai blana și-au schimbat-o — interesul de a lua revanșă... În felul acesta, e prea puțin posibil ca această armată — obiectiv și de facto de invaziune — să fie retrasă doar în urma unor eforturi diplomatice!
Pe de altă parte, această situație condiționează atitudinea și tactica Ucrainei, care, desigur, înțelege toate acestea, dar este nevoită să cîntărească foarte bine orișice pas, căci, totuși, Rusia e o potență mult mai mare decît Ucraina. Unde mai pui că ambele puteri posedă armament nuclear, dar controlul de facto asupra lui tot încă se află în mîinile Moscovei. În acest context, pare-mi-se, ar fi corect ca diplomația Moldovei să facă pași de apropiere în direcția Kievului, mai ales luînd în considerație că președintele L. Kravciuk a răspuns foarte prompt, fără șovăială, și în sens pozitiv (deși nu în susținere deschisă — clar din ce motive) la adresarea președintelui Moldovei M. Snegur, în legătură cu agravarea situației în Transnistria, odată cu implicarea în război a armatei a 14-ea. Trebuie de mizat anume pe interesul Ucrainei și pe dezacordurile ei cu Rusia — alte căi vor fi prea anevoioase și, poate, chiar și prea sîngeroase. Poate încă și de atîta, că în Rusia circulă opinia că nu există națiune, limbă etc. ucraineană, ci doar dialectul ucrainean al limbii ruse, și Ucraina chipurile, este teritoriu rus (în modul acesta se poate de așteptat de la ruși că vor declara toate țările slave teritorii rusești!).
La 28 mai curent președintele Rusiei B. Elțin a declarat aflîndu-se la Barnaul că armata a 14-ea va fi retrasă de pe teritoriul Moldovei, căci «ei», nu pot admite ca Rusia să fie implicată în război! Pe cît de stranie, pe atît de semnificativă declarație: în primul rînd, de ce această declarație dl Elțin n-a putut s-o facă acum cîteva zile, cînd armata a 14-ea a ieșit din cazărmi, și de ce nu la Moscova?; în al doilea rînd, cum trebuie de înțeles «să nu fie implicată» — oare dacă niște soldați ruși atacă, chipurile, din propria inițiativă, pe oricine ar fi, aceasta înseamnă că toată Rusia se implică în război?..
Tot la 28 mai A. Kozîrev, aflîndu-se pe teritoriul ex-Iugoslaviei, a avertizat că, dacă «conflictul» (ce manieră de a «pieptăna» genocidul declanșat de către sîrbi!) nu se va potoli, Rusia va trece de la eforturi diplomatice la altele, mai efective...
Acestea au fost unele considerente «externe» ale ambițiilor imperiale rusești. Acum să aruncăm măcar o privire superficială asupra unui considerent de caracter «intern» — anume cel căzăcesc... De-a lungul albiei Nistrului, într-adevăr, trăiesc niscaiva cazaci — cine mai știe cînd și cum i-a adus soarta pe plaiurile noastre? Doar represiunile țariste, iar mai apoi cele comuniste au făcut ca mulți cazaci (ca și români, ruși, ucraineni etc. etc. etc.) să fie împrăștiați prin toată lumea. Și acuma vin în Transnistria cazaci de pe Don și din Kuban pentru a li se alătura separatiștilor. Însă amarnic greșește acela, care consideră că o fac în mod dezinteresat, din pură solidaritate — pe lîngă soldele considerabile, care le plătește Smirnov și Moscova, ei încă și se așează cu traiul în așezările, de unde acțiunile lor tîlhărești de drum mare au izgonit populația rurală locală, transformînd-o în refugiați. Curioasă este motivația cazacilor care afirmă că vin în Transnistria pentru a-i «apăra pe ruși, oriunde-ar locui»! Adică, conform acestei ideologeme, rușii sînt perfecți așa cum sînt, și anume pentru că sînt superiori altor națiuni deja de aceea că sînt ruși?! Interesantă întorsătură, căci, după cîte cunosc eu personal, cazacii întruna și peste tot afirmau că ei de naționalitate sînt cazaci, și, dacă cineva îi numea ruși, se supărau... Curios ar fi de aflat — dar în Canada, S.U.A., Argentina și încă pe unde mai locuiesc ruși și cazaci — încolo ei tot au de gînd să se deplaseze «pentru a apăra»?...
Mai rămîne o temere în privința declarației barnauleze a dlui Elțin — după cum rusul zice una, dar face alta, tot ce e posibil că armata a 14-ea va trece înspre Iugoslavia înaintînd prin teritoriul Moldovei?..
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 23 (114), 16 iunie 1992, pagina 7, coloanele —.
