Starea de necesitate în Transnisria a fost prelungită pe încă două luni. Cine riscă să iasă în stradă de la orele 22 pînă la 6 dimineața are șansa să nu se mai întoarcă acasă. E periculos să se întoarcă în familie și pentru cei care lucrează în schimbul doi la întreprinderi — haidamacii îți barează calea chiar dacă pînă la intrarea în casă ți-au mai rămas 10—15 metri. Un vecin de-al meu a ieșit din troleibuz chiar lîngă casă (venea din schimbul doi), dar a fost imediat înhățat de doi în civil cu pistoale la șold. L-au eliberat tot atunci, aplicîndu-i o lovitură sub centură. Sărmanul vecin! E surdo-mut și lucrează la o întreprindere specială.
Haidamacii însă nu s-au liniștit. S-au deplasat spre cinematograful «Iunosti», pe unde trece artera principală de transport. Fiind beți criță, au început a opri autovehiculele. Nu se opreau, căci se vedea de la o poștă că abia se țin pe picioare. Atunci, unul din ei a scos pistolul și a început să tragă foc după foc în toate părțile. Între timp de ei s-a apropiat Iurie Cojocari, lucrător la miliția orășenească, cerîndu-le explicații. Haidamacul a tras și în milițian, ochind în cap, dar a nimerit în umăr. De la oprirea troleibuzului a dat busna lumea și i-a cumințit pe rebelii beți. La miliție s-a clarificat, că unul din rebeli poartă familia Vaskin și e deputat al așa-zisei republici moldovenești transnistrene.
Se spune, că asupra rebelilor s-a deschis un dosar penal. Formal-cred, în serios — nu, pentru că și miliția din Transnitsria, și procuratura sînt organe anticonstituționale.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 27 mai 1992, pagina 3, coloanele —.
