Dragă frate Grigore, te-am cunoscut în ziua de 12 martie 1989, cînd, împreună cu zeci de mii de patrioți din Chișinău și din provincie, printre care erai și tu, am protestat laolaltă împotriva regimului totalitar comunist. A fost una din fericitele zile în viața mea. Niciodată nu voi uita acele clipe frumoase de mare avînt patriotic pe care le-am trăit alături de tine în mulțimea de demonstranți. Și astăzi te văd în fruntea celor răsculați, scandînd «Jos mafia!», «Unire moldoveni!»... Atunci românii moldoveni ți-au auzit chemările și s-au unit. Prin unire te-au scos din pușcăria comunistă, în care te aruncase răuvoitorii neamului nostru. Tot prin unire ei au repurtat și alte victorii. Astăzi însă moldovenii nu mai sînt acei care au fost atunci. Noii acaparatori de putere, vînduți diavolului de la răsărit, s-au străduit să ne strice unirea abia înfiripată. Lăsîndu-se înșelați și dezmembrați, ei n-au mai putut preveni izbucnirea războiului și, ca rezultat, n-au mai fost în stare să-ți apere viața. Deși i-ai iubit ca pe frați, le-ai vrut numai binele și i-ai servit cu dărnicie și devotament.
Iubite prietene, sînt sigur că frații noștri moldoveni pe care totdeauna i-ai vrut uniți și puternici, înțelepți și victorioși, vor înțelege înșelăciunea și trădarea și, în cele din urmă, se vor redeștepta. Și atunci din nou vor avea parte de victorii în lupta lor de eliberare națională. Iar izbînzile vor fi și ale tale.
Dragă frate Grigore, te cunosc ca membru activ al cenaclului «Vatra» din Tighina și susținător devotat și constant al F.P.C.D. Cei care te cunoșteau în această postură niciodată nu-ți vom uita patrioticele versuri, izvorîte din adîncul sufletului tău, care ni le declamai cu pasiune la ședințele cenaclului. Nu-ți vom uita nici desele deplasări de la Cîrnățeni la Tighina, cu ce se nimerea, după orele tale de lucru, nici multele tale întoarceri acasă, cu pasul, noaptea tîrziu, după încheierea ședințelor. Ce clipe de neuitat am trăit alături de tine, colectînd semnături pentru oficializarea limbii noastre materne și restabilirea grafiei latine la noi în Moldova, pentru deschiderea de școli și grădinițe de copii cu predare și educare în limba română într-un oraș completamente rusificat cum este Tighina! În timp ce frații noștri români, locuitori ai Tighinei, în marea lor majoritate încă dormeau și ne tratau cu indiferență și ostilitate, de parcă așteptau să fie treziți la viață patriotică activă de viitorul război al rușilor ocupanți împotriva moldovenilor băștinași, sau de actuala lor stare de refugiați în propria țară, sau de sîngele vărsat de conaționalii lor la Coșnița, Cocieri, Dubăsari, Tiraspol, Tighina etc. Sau poate așteptau să fie trezite de jertfa ta supremă, scumpe prietene.
Iubite prietene, te-am cunoscut cîndva pe prima linie de luptă patriotică la Chișinău, m-ai părăsit pentru totdeauna de pe aceeași linie, azi, la Tighina. Glonțele tras în tine de un om rău și hain, care mai ieri ți se impunea ca frate mai mare, ți-a curmat destoinica-ți viață. M-ai lăsat cu sufletul îndurerat și ochii înlăcrimați. Te plîng și te voi plînge cît voi trăi. Prin fapta mea voi căuta să apropii momentul împlinirii visului nostru comun, pentru care ți-ai pierdut viața. Mi-e jale de nevasta ta și de cei patru copilași ai tăi, care au rămas fără soț și fără tată, fără un sprijin în viață.
Dragă Grigore, ai fost un adevărat patriot al neamului nostru. În ciuda politicii oficiale de trădare și vînzare de neam, poporul cinstit niciodată nu-ți va uita faptele patriotice și jertfa pe care ai făcut-o pentru binele lui. Bunul meu prieten și frate, fie-ți țărîna ușoară.
Cel care te-a iubit, prețuit și admirat,
Sursă: Țara, Nr. 32 (102), 4 august 1992, pagina 1, coloanele —.
