În inimile locuitorilor de pe teritoriul din stînga Nistrului a intrat alarma. Evenimentele din ultimele zile au accelerat brusc dezvoltarea proceselor social-politice. Eșecul complotului a intensificat lipsa de încredere a republicilor față de centru, le-a îndemnat să obțină cu multă energie independență națională, a pus la îndoială posibilitatea creării unei Uniuni strînse a republicilor pe bază federativă. Ele toate au început să se exprime pentru unirea cu împuternicirile administrative maximal posibile ale statelor independente.
Iarăși s-a intensificat ideea națională în Moldova. A ridicat capul și frontul popular, cerînd de a se uni cu România. S-a intensificat presiunea asupra «așa-zisei» Republici Nistrene. Primind în anul 1940 din mîinile lui Stalin teritoriul din stînga Nistrului, adepții statalității moldovenești încearcă, contrar dorinței și voinței exprimate clar de către populația din Regiunea Nistreană, de fapt s-o anexeze, adică s-o alipească cu forța la Moldova. Numai intervenția Președintelui Rusiei B. N. Elțin a oprit pătrunderea detașamentului gărzii naționale a Moldovei pe teritoriul RSSMN, arestarea deputaților Sovietului Suprem al Republicii și organelor executive ale ei.
Poporul RSSMN s-a pomenit în fața agresiei lipsit de apărare. Armata, care mai înainte era un garant al stabilității în regiune, nu mai dorește să iasă din cazarme. Se întreabă, ce să facem mai departe, pe ce cale să mergem? Aceste întrebări au stat în centrul atenției la mitingul orășenesc. Ele au fost discutate de către colectivele întreprinderilor, gospodăriilor și organizațiilor din oraș și raion. La 28 august a avut loc o adunare la combinatul de ciment și ardezie. Sala de festivități a direcției, unde încap aproape 400 de oameni, era arhiplină. Oamenii stăteau în treceri, de-a lungul pereților, în coridor. Toate cuvîntările conțineau alarmă. B. N. Aculov, deputat al poporului al RSSMN, care a informat adunarea despre situația politică, a fost sincer.
Da, unele colective de muncă din Regiunea Nistreană, unele Soviete și organe executive au susținut CSSE, a spus el. Însă au făcut aceasta deatîta că lipsea informația despre evenimentele de la Moscova, deatîta că toți doresc să se pună capăt cît mai degrabă nehotărîrii în politică, ruinării economiei. Conducerea Moldovei s-a folosit de situația ce s-a creat pentru a dezlănțui represiuni, pentru a ieși din Uniune. Deatîta la 25 august Sovietul Suprem al RSSMN a adoptat Declarația cu privire la independența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene.
În discuțiile asupra informației au fost susținute pe deplin hotărîrile Sovietului Suprem, toți au cerut de a intensifica măsurile de păzire a teritoriului Republicii. Miliția se teme să meargă pe stradelele întunecoase, a menționat lucrătorul secției mecanice de reparații V. A. Melnic. Și aici au hotărît să creeze un comitet muncitoresc pentru a acorda ajutor la apărarea orașului. Pentru aceasta e nevoie de noi detașamente de ajutorare a miliției.
– De doi ani luptăm pentru drepturile noastre, – a spus inginerul V. A. Pancenco. – Marșul pentru susținerea Găgăuzei și apărarea Dubăsarului au fost etape ale acestei lupte. Noi am biruit frica, care ne-a ținut în ghearele sale pe parcursul deceniilor, și nu mai vrem să fim monetă divizionară în încercările fostei conduceri a parlamentului țării de a mîna Moldova în Uniune. A sosit timpul să ne alegem calea. Și colectivul cimentiștilor va apăra fără șovăială interesele poporului Regiunii Nistrene.
Lucrătoarea din secția de ardere a clincherului G. Ia. Sandu a declarat, că soțul ei, moldovean de naționalitate, va intra în detașamentul muncitoresc pentru apărarea orașului. Ea, însă, e gata să lucreze pentru doi, ca producția să nu sufere pagubă. Într-o așa tonalitate au vorbit toți oratorii. Această dispoziție a fost oglindită în rezoluția adoptată de adunare. A susține hotărîrea Sovietului Suprem al RSSMN cu privire la independența Republicii a organiza comitetul muncitoresc și a-l însărcina să stabilească interacțiunea combinatului cu alte întreprinderi și cu ștabul pentru apărarea orașului. A obliga conducerea să deie oameni pentru detașamentele muncitorești. A expedia o telegramă Președintelui Moldovei M. Snegur, protestînd împotriva intervenției în treburile interne ale RSSMN. cere să fie restabilită publicarea ziarelor «Noutăți» și «Rîbnițchi vestnic», să-i elibereze pe deputații arestați.
Adunarea s-a terminat. Eu am hotărît să clarific care e dispoziția oamenilor, cum înțeleg ei evenimentele ce au loc, dacă sînt gata să-și apere interesele. Locțiitoarea contabilului-șef G. N. Andreeva consideră, că cimentiștii sînt încredințați. Mulți oameni, care au sosit la construcția combinatului cu mai bine de 30 de ani în urmă și care și-au consacrat toată viața lor acestei întreprinderi, demult se consideră rîbnițeni băștinași. Ei n-au de gînd să plece de aici. Împreună cu poporul Regiunii Nistrene sînt gata să lupte pentru drepturile lor și să împărtășască soarta lui. Ca și mulți alții, nădăjduiesc la ajutorul și susținerea din partea Rusiei și Ucrainei. Calmitatea și siguranța colectivului, consideră Galina Nicolaevna, sînt un mare merit al conducătorilor combinatului, al deputatului poporului din RSSMN B. N. Aculov. Ei informează amănunțit colectivul în caz de orice schimbare a situației. După părerea G. N. Andreieva, și ea este încredințată că majoritatea cimentiștilor se gîndesc așa, dacă lipsește posibilitatea de a păstra Republica Nistreană ca membru al republicii federative Moldova, apoi trebuie de cerut de la parlamentul Ucrainei ca ea să fie reîntoarsă în componența acestei republici.
D. G. Romanov, moldovean, originar din satul Plopi, de asemenea susține pe deplin ideea despre aceea ca RSSMN să intre în componența Ucrainei. Viața lui și viața familiei sale e povățuitoare. Fratele care locuiește la Chișinău susține ideile frontului popular, intrarea Moldovei în componența României. De aceeaș părere e și soră-sa. Tatăl, care a murit nu demult, a votat la referendumul din martie pentru Uniune. Le-a testat și copiilor să apere interesul acelui popor, unde trăiește fiecare din ei. Voi, îi zicea el unui fecior, doriți să fiți cu România – acesta e dreptul vostru. Iar eu trăiesc aici, în Regiunea Nistreană. Poporul ei mai ține minte regimul crunt de ocupație, stabilit de români în anii războiului. Și el nu e de acord să se reîntoarcă regimul de mai înainte. Poruncilor atălui este credincios și feciorul D. G. Romanov. El de asemenea a fost bătut cu biciul de către români. Deatîta atunci cînd în noiembrie anul trecut detașamentele muncitorești apărau orașul s-a alăturat de bună voie la ele și a fost de serviciu pe podul de peste Nistru. Acum Republica s-a pomenit într-o situație grea. Însă ea va rezista, dacă toți vom acționa în mod unit, vom apăra activ cuceririle poporului. D. G. Romanov e sigur de aceasta.
În timpul discuției cu lăcătușul D. G. Romanov și cu tovarășii săi s-a apropiat de noi conducătorul de brigadă – polonezul V. G. Graholschi. Polonezii trăiesc aici din vremuri străvechi, a explicat el. Părerile lui nu se deosebesc de opiniile tovarășilor. Pentru un teritoriu mic va fi greu să rămînă independent în condițiile intensificării mișcărilor naționale, consideră el. Poporul din Regiunea Nistreană trebuie să-și aleagă soarta. Cel mai reușit îi va apăra interesele Ucraina. Doar acesta e pămînt ucrainean și trebuie de restabilit Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. De la noi toți, însă, se cere să rezistăm.
Sursă: Noutăți, Nr. 107–108 (11407–11408), 31 august 1991, pagina 5, coloanele —.
