Unii se autoproclamă «bărbați ai neamului». Unora le revin toate onorurile. Unii se consideră «ctitori de țară».
Nu dorim să vorbim despre ei. Dumnezeu cu dînșii!
Afirm doar că adevărații Bărbați ai Neamului se află astăzi în tranșeele de la Coșnița, Cocieri, Varnița sau Doroțcaia. Ei sînt conștienți de un adevăr și sînt gata să moară pentru el. Iar Adevărul e unul singur: acesta este pămîntul nostru și noi sîntem stăpînii lui. Așa e dat de la Dumnezeu!
Acești minunați oameni, care sînt polițiștii cu care «am pus țara la cale» în tranșeele de lîngă Coșnița și Doroțcaia sînt adevărații Bărbați ai Neamului. Impostorii vor fi uitați de Istorie. Ei însă nu. Nu i-am uitat nici noi. E de neuitat și acea relație de suflet stabilită între noi. Din discuțiile avute cu acești bărbați de excepție desprindem următoarele gînduri pe care le publicăm mai jos. Credem, de asemenea, că ele trebuie să pună pe gînduri pe cei de la putere.
«Sîntem foarte prost dotați. N-avem armament, muniții, tehnică de luptă. Ajutorul medical lipsește cu desăvîrșire.
* Zilele acestea a fost ucis un camarad de-al nostru — Păvălucă Vitalie. Sînt de asemenea mulți răniți. Aici, în cîmp e frig și ne lipsesc hainele calde.
* Mai marii își bat joc de noi pur și simplu. Ne trimit în luptă fără armament, fără tehnică. O mulțime de băieți și-au pierdut viața. Ne consideră carne de tun?
* De ce nu avem tehnică? Ce acțiuni a întreprins conducerea noastră pentru a rezolva această problemă? Cu ce se ocupă ei? Doar e clar că armament putem primi numai din România. Snegur refuză acest ajutor?
* Un coleg de-al nostru, Victor Ziminciuc a rămas fără picior. Am pus problema să-i cumpărăm o proteză germană. Dar trebuie valută pentru aceasta.
* Alt coleg este grav rănit, dar nimeni nu s-a interesat de soarta lui. Are nevoie de medicamente deficitare.
* Majoritatea dintre noi n-avem apartamente. Eu am doi copii. Lucrez 11 ani în poliție.
* Dacă veți avea ocazia, să le spuneți parlamentarilor, că primim un salariu mizer. Adică, cei de la putere ne aruncă și nouă cîte o bucățică, ca la cîini. Eu îmi pun viața în pericol pentru 1.200 ruble, care astăzi n-au nici o valoare. Rog să mă înțelegeți corect. Nu e vorba de bani. Nu luptăm noi pentru bani, dacă era așa, pozițiile noastre erau acum sub Chișinău și nu aici. Noi ne apărăm moșia.
* Atîtea greșeli au făcut Snegur și parlamentarii ăștia. La început trebuia de pus pe toți veneticii la punct. Am eliberat Coșnița practic cu mîinile goale. Trebuia să meargă Snegur înainte cu toate prosoapele și noi pe urmă.
* Parlamentarii parcă-s la «Teatrul de miniaturi». Noi am înțeles demult cine-s bolfoșii ăștia.
* Snegur a bătut cu pumnul în masă. Dar după asta — nimic. Numai de vorbe e bun.
* Am impresia că dacă cazacii vor ajunge la Chișinău, cei din Parlament vor mai crea 4 comisii de conciliere și încă 4 comisii pentru rezervă.
* Dacă venim la Chișinău ne oprim direct la Parlament.
* Trebuie să rezolvăm problema Transnistriei, apoi problema Unirii.
* Ce stare excepțională e asta? În loc să ne înarmăm, noi ducem tratative cu criminalii.
* Cazacii sînt niște animale. Niște porci. Intră în satele de aici și își aleg casele care le plac. Violează femei. Dar nu vor scăpa nepedepsiți.
* Ce se demonstrează la «Mesager» este un fals enorm. Cine e cointeresat să fie dezinformată populația?
* Un băiat de-al nostru, de naționalitate rus, a făcut serviciul militar în Afganistan și a murit aici, lîngă Doroțcaia».
Păzește-i, Doamne, pe acești oameni de primejdie!
Sursă: Țara, Nr. 16 (86), 14 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
