La 17 octombrie pe teritoriul unității militare nr.33104, din ordinul colonelului Anatoli Pankratov, a fost arestat Iurii Poleanski, originar din Bender, membru al Mișcării Pacifiștilor din Moldova, care a satisfăcut serviciul militar în această unitate. În aceeași zi el a fost adus la serviciul de comenduire a orașului Tiraspol.
A doua zi conducerea Mișcării a fost informată asupra celor întîmplate și i-a cerut concursul secției din Tiraspol a F.P.M. Domnul Ilie Ilașcu a verificat datele și a confirmat faptul arestării lui Poleanski. Comandantul comenduirii, locotenent-colonelul Mihail Birma nu i-a permis dlui Ilașcu să-l vadă pe pacifistul arestat. Văzînd care e situația, conducătorul secției F.P.M. din Tiraspol a cerut ajutorul lui Mihai Coșcodan, deputat al poporului din Moldova și în consiliul orășenesc. Conducerea comenduirii i-a făgăduit acestuia o întrevedere cu Iurii Poleanski pe data de 28 cotombrie. Dar deputatul poporului din Moldova nu s-a putut întîlni în acea zi cu arestatul: ofițerul de serviciu i-a arătat, fără nici un echivoc, ușa.
În ajun, la ședința Alianței «16 decembrie» celor prezenți li s-au adus la cunoștință unele fapte de încălcare a drepturilor omului pe teritoriul Moldovei, încălcări ai căror autori sînt reprezentanții Armatei sovietice. Tot atunci s-a vorbit și despre arestarea pasifistului Iurii Poleanski.
Între timp dl Ilie Ilașcu a cerut ajutorul dlui Rozenberg, reprezentantul secției din Tiraspol a Partidului Democratic, care i-a făgăduit că-i va aranja, prin intermediul tovarășului Rîleakov, vice-președintele așa-zisei Transnistrii, un vorbitor cu Iurii Poleanski care, deținut în celula nr. unsprezece, era deja bolnav.
În ziua de 30 octombrie reprezentantul Consiliului de coordonare a Mișcării pacifiștilor din Moldova dl Malîhin a făcut legătură telefonică cu comandantul comenduirii garnizoanei din Tiraspol locotenent-colonelul Mihail Birma care i-a relatat:
«E adevărat, la noi a fost adus fostul soldat Iurii Poleanski, în haine civile. I s-au dat efecte militare și a fost condus în cameră. Ulterior am discutat cu el despre pacifism. Eu respect convingerile oamenilor și consider că este inadmisibil să-i persecuți pentru asta. Apropo, a menționat comandantul, la noi nu există o celulă cu nr.11. Medicul l-a examinat pe arestatul Iurii Poleanski, a constatat că are micoze la degetele picioarelor și a menționat că Iurii poate fi deținut în cameră, a făcut și o inscripție corespunzătoare în jurnalul de zi. Afară de aceasta, la 26 octombrie Poleanski a fost eliberat, și în prezent se află la regiment. Ieri l-a vizitat maică-sa (sic!); ea l-a rugat pe procurorul militar al orașului Tiraspol să-l pună în libertate pe fiul său, în acest sens am fost informat de locotenent-colonelul Cernenko, locțiitorul procurorului militar».
Încercarea jurnalistului de a sta de vorbă în chestiunea dată cu tovarășul Pankratov Anatolii Ivanovici, comandantul regimentului de transmisiuni, a eșuat — colonelul plecase într-o direcție necunoscută de ofițerul de serviciu.
Pus în libertate din Armata sovietică cu concursul membrilor Mișcării Pacifiștilor din Moldova (precum declarase la adunarea generală colonelul Pankratov că o dorește) fostul soldat în armata unui stat străin Iurii Poleanski ne-a relatat adevărul despre detențiunea sa în rol de sechestrat al conștiinței.
— În ziua de 17 octombrie m-am prezentat la unitatea militară nr. 33104, ca să-mi ridic livretul militar, întrucît fără el la Tiraspol nu mi se elibera pașaport și nu mă puteam aranja la lucru. Am trecut punctul de control și am intrat la centrul de transmisiuni al regimentului; aici m-a văzut căpitanul Namazov, comandant de batalion, care m-a condus la comandantul regimentului Pankratov. Acesta, fără a mai sta cu mine de vorbă, a ordonat să fiu trimis pe șapte zile la arest. Adus la comenduire, am fost despuiat de haine și lăsat doar în chiloți și maiou. Contra unei recipise, căpitanul Namazov mi-a luat hainele civile, iar în locul acestora mi s-a dat o bluză și o pereche de pantaloni de cizmă vechi. Comandantul serviciului de comenduire a ordonat să fiu dus în celula cu nr.11, zicînd: «Lasă-l să-i vină mintea la cap». N-a mai schimbat cu mine nici un cuvînt. La 24 octombrie, întrucît expirase termenul arestării mele, șeful gărzii m-a condus la regiment. Am fost adus în fața colonelului Pankratov care a ordonat prompt: «Duceți-l înapoi. Să stea pînă se va face vînăt». Întrucît știam că celula e friguroasă, am luat din subunitate o manta. De vreo trei zile febricitam, pe ceafă îmi apăruse un abces, astfel încît nu-mi puteam întoarce capul și mergeam gîrbovindu-mă. Am fost adus din nou în «drăguța» mea celulă, unde m-am aflat pînă la amiază zilei de 28 octombrie. În această zi, fără a mi se da vreo explicație, am fost sc[o]s din celulă, adus la regiment și internat la infirmerie. La 30 octombrie, însoțit de un praporgic, am fost adus în unitatea nr. 40242 care se află la Ungheni».
Unde a luat-o razna (ca să nu folosim un cuvînt mai dur) locotenent-colonelul Birma, comandantul serviciului de comenduire din Tiraspol?
După cum ne-a relatat Iurii Poleanski, el i s-a adresat de trei ori cu rugămintea de a fi arătat unui medic, la care șeful i-a tăiat-o scurt: «Nu te ia naiba!»
Locotenet-colonelul Birma declară că medicul l-a vizitat și a constatat niște micoze, dar buboiul (sau chiar un grup de furuncule) de pe ceafa soldatului nu l-a văzut. Urma unui abces spart se mai vede și astăzi.
Comandantul ne-a declarat la telefon că mama lui Iurii Poleanski l-a implorat pe procurorul militar să-i pună fiul în libertate. Vă aduc la cunoștință, tovarășe Birma, că Iurii Poleanski e orfan și, afară de soție, o mătușă și prieteni, nu mai are pe nimeni.
Iurii ne-a spus că în camerele comenduirii din Tiraspol se află încă mulți tineri, originari din Moldova, care au părăsit unitățile lor, nemaidorind să facă serviciul militar în armata unui stat străin. Șefii militari îi pun să doarmă pe podeaua de beton, sortindu-i cu bună știință la tuberculoză sau reumatism. Aceste ilegalități au loc în cazematele militare din Tiraspol, în imediata apropiere a generalului Emelianov, deputat al poporului din Moldova. Oare cît timp Parlamentul va mai privi cu indiferență la ilegalitățile provenind de la reprezentanții Armatei sovietice? Nu e oare timpul să fie pusă problema cu privire la statutul trupelor imperiale pe teritoriul unei republici independente? Conducerea Mișcării Pasifiștilor din Moldova consideră că pentru călcarea în picioare a drepturilor cetățeanului Moldovei Iurii Poleanski și ale altor tineri care nu doresc să rabde dictatul coloneilor sovietici, Pankratov Anatolii Ivanovici trebuie să fie declarat persona non grata și expulzat dincolo de hotarele Republicii Moldova.
Din partea mea, îl rog pe căpitanul Namazov doar un lucru: «Căpitane, înapoiați-i lui Iurii Poleanski hainele civile, căci e mare păcat să-l năpăstuiești pe un orfan».
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 4 ianuarie 1992, pagina 3, coloanele —.
