Pe parcursul ultimilor doi ani conducerea republicii, Parlamentul, toate mișcările și partidele progresiste au depus mari eforturi pentru a nu admite vărsări de sînge în republică. Acest lucru l-au dorit și îl doresc și membrii detașamentelor de poliție care pe acest timp rece al anului, cu prețul sănătății și chiar al vieții lor proprii apără în tranșeele de lîngă Cocieri, Roghi, Coșnița, Pohrebea, Doroțcaia integritatea teritorială, cinstea și demnitatea statului Moldova.
Bravii patrioți, urmașii destoinici ai lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Ion Vodă cel Cumplit, ai haiducilor Bujor și Tobultoc, slab înarmați (un pistol-automat la doi-trei polițiști), în lupta cu bandele înarmate pînă în dinți ale mercenarilor gardiști și cazaci depun toate eforturile nu numai pentru a proteja populația pașnică și ordinea publică pe teritoriul strămoșesc al moldovenilor, ci și pentru a apropia cît mai mult ziua cînd în Moldova se va putea trăi fără împușcături și vărsări de sînge.
E știut că în urma tratativelor duse de conducerea republicii și conducătorii din orașele și raioanele din zona nistreană a fost semnat la 1 octombrie 1991 un protocol de conciliere în vederea normalizării situației în unele localități de pe malul stîng al Nistrului. Prin acest document liderii separatiștilor Gh. Pologov, S. Moroz, V. Finaghin, V. Eromco, B. Palagniuc, S. Leontiev, L. Mateiciuc și-au luat un șir de obligații, realizarea cărora ar fi contribuit la instalarea păcii în republică. Menționăm cîteva din angajamentele [l]uate de părți:
1. Vor exclude încercările de a rezolva problemele litigioase prin recurgere la aplicarea forței, la greve economice, la blocări, la șantaj, la presiuni psihologice, la dezinformații etc. și vor curma cu fermitate, pe căi legale încercările de acest fel...
3. Vor suspenda adoptarea de hotărîri vizînd crearea de structuri de stat ilegale și resubordonarea organelor existente ale puterii de stat și administrației de stat.
4. Vor asigura funcționarea normală a organelor de drept pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
6. Vor asigura dezarmarea formațiunilor civile și a persoanelor, armele fiind predate organelor de drept ale Republicii Moldova.
În aceeași zi a fost semnat și protocolul de conciliere în vederea normalizării situației în orașul Dubăsari. S-a convenit de a retrage concomitent formațiunile civile ale separatiștilor cu predarea armelor de foc și a subunităților suplimentare ale Ministerului de Interne al Moldovei de pe teritoriile raioanelor Dubăsari și Grigoriopol. Punctul doi al protocolului prevedea că patrularea în orașul Dubăsari va fi efectuată de forțele Ministerului de Interne al Moldovei, staționate permanent pe teritoriul orașului Dubăsari. Conform punctului 3 comitetul executiv orășenesc și comitetul executiv raional se angajau să asigure funcționarea normală a organelor legale ale puterii de stat, a întreprinderilor, a organizațiilor și instituțiilor, fără să permită pichetarea lor.
Timpul a arătat însă că liderii separatiștilor au folosit acele tratative doar numai pentru a-i elibera de sub arest pe Smirnov, Topal, Popov, Bondari și de a-și salva detașamentele de mercenari încercuite la Dubăsari de subunitățile poliției Moldovei. Din toate obligațiile asumate ei au tradus în viață numai deblocarea circulației pe căile ferate. În rest au procedat diametral opus celor indicate în documentele de conciliere. În loc să lichideze detașamentele nelegitime de autoapărare separatiștii cu ajutorul ofițerilor de rezervă și a unor comandanți ai trupelor fostei armate sovietice de ocupație pe parcursul lunilor octombrie 1991 — martie 1992 a organizat și instruit detașamente de gardiști compuse după unele estimări, din mai multe mii de oameni, înzestrate cu automate «Kalașnikov», pistoale-mitralieră, mașini blindate, tancuri, aruncătoare de mine și alt echipament militar.
Așadar grație concilierii de la 1 octombrie 1991 separatiștii au reușit să creeze bande înarmate pînă în dinți cu armament modern, și, împreună cu unele unități ale armatei a 14-a și hoardele de cazaci venite din toate colțurile fostului imperiu sovietic, au devenit un instrument eficace de protecție a separatiștilor și de subjugare a populației băștinașe. Anume cu ajutorul gardiștilor înarmați separatiștii au reușit să-i alunge în mod barbar din posturile deținute pe sute și mii de moldoveni ce nu doreau să susțină republica nelegimită din Transnistria. Prin forța brutală a detașamentelor de gardiști au fost lichidate secțiile raionale de poliție din Dubăsari, Grigoriopol și alte localități, au scos de sub jurisdicția Moldovei un șir de organe de stat, întreprinderi economice etc. Separatiștii au continuat cu înfrigurare să creeze sistemul organelor de conducere al republicii nelegitime nistrene.
Prin aceasta separatiștii și-au încălcat obligația luată la 1 octombrie 1991 de a nu adopta «hotărîri vizînd crearea de structuri de stat ilegale și resubordonarea organelor existente ale puterii de stat și administrației de stat» și de a asigura «funcționarea normală a organelor de drept pe întreg teritoriul Republicii Moldova».
În scopul de a lichida mai ușor în Dubăsari organele de stat și de drept credincioase Constituției și legilor Republicii Moldova separatiștii au introdus în oraș detașamente de gardiști înarmați sosite din Rîbnița, Tiraspol și alte localități. Prin aceasta ei în mod flagrant au încălcat prevederile protocolului de conciliere în vederea normalizării situației din Dubăsari. Doar conform punctului 2 se convenise că «patrularea în orașul Dubăsari va fi efectuată de forțele Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova».
Ulteriror bandele de mercenari ale separatiștilor au năboit ca lăcusta în localitățile sătești și au dezlănțuit un adevărat măcel împotriva tuturor oamenilor de bună credință. Au fost maltratați mii de bărbați și femei, copii și bătrîni. Amețiți de euforia puterii ce le-o dă armamentul modern primit de la depozitele unităților militare de ocupație bandiții împușcă la stînga și la dreapta. În consecința acestui dezmăț sîngeros în perioada lunilor decembrie 1991 — martie 1992 au fost uciși zeci de oameni, cîteva sute au fost răniți. Pentru a-și salva viața mii de cetățeni ai Statului Moldova au lăsat în voia soartei casele proprii, puținul avut agonisit și au luat calea pribegiei.
Nu sînt părtaș al vărsărilor de sînge. Doresc din tot sufletul ca pacea și buna înțelegere să domine în toate țările lumii, inclusiv în Republica Moldova. Dar trebuie să nu uităm că pacea nu se cerșește. Trebuie să fim conștienți de faptul că mișcarea comunistă de factură bolșevică imperial-șovină, deprinsă pe parcursul a 75 de ani să facă în numele a diferitelor popoare revoluții și rebeliuni armate în diverse colțuri ale lumii — Ucraina (decembrie 1917), Basarabia (decembrie 1917 — ianuarie 1918), Ungaria (1919), Slovacia (1919), Bavaria (1919), Georgia (1921), Ungaria (1956), Afganistan (1978—1979) etc. — nu ne va lăsa în pace. Doar adepții bolșevismului au nevoie stringentă de spațiu teritorial pentru a transforma raioanele din stînga Nistrului într-un bastion fortificat ce le-ar permite în viitor acestora împreună cu milit[a]nții comuniști cuibăriți în alte colțuri ale fostului Imperiu Sovietic să reia la momentul potrivit lupta pentru restabilirea fostei U.R.S.S. cu un regim social-politic și mai sîngeros.
Interesele păcii și ordinii publice în Țara Moldovei cer cu insistență dezarmarea imediată a bandelor de gardiști și cazaci, arestarea și intentarea proceselor penale împotriva tuturor organizatorilor și conducătorilor diverselor formațiuni neconstituționale. Anume așa procedează conducere[a] Rusiei. A fost suficient ca Boris Perov, președintele partidului Siberiei independente, să lanseze ideea formării unei republici a Siberiei, că Husain Ponomariov, procurorul regiunii Tomsk, imediat în cursul unei discuții de avertizare l-a preîntîmpinat că în caz de prelungire a propagandei ideilor de separatism, Perov va fi tras la răspundere penală. Vicepreședintele Rusiei, Alexandru Ruțkoi, în cadrul unei prelegeri în Judecătoria constituțională a propus ca codul penal al Federației Ruse să fie completat cu un articol special ce ar prevedea privațiunea de libertate a separatiștilor pe un termen de l[a] 10 pînă la 15 ani.
Istoria universală demonstrează că mișcările separatiste și rebeliunile armate sînt pretutindeni pedepsite de lege și în caz de necesitate reprimate pe cale[a] armată. Astfel a fost lichidat separatismul în provincia Catanga din Zair, în Biafra din Nigeria, pe insula Mindanao din Filipine. La fel se procedează în prezent cu separatiștii tamili din nordul statului Șri-Lanca.
Prin metode represive a fost lichidată de către Franța organizația armată secretă — O.A.S. ce prin toate mijloacele se împotrivea acordării independenței de stat Algeriei, iar mai tîrziu depunea eforturi pentru dezmembrarea teritorială a fostei colonii franceze și crearea a două state: Algeria Franceză și Algeria Musulmană (a avut de la cine învăța Igor Smirnov și acoliții acestuia). Guvernul francez, spre deosebire de cercurile imperial-șovine ale Rusiei contemporane, a declarat O.A.S. în afara legii.
Legile fundamentale ale unor țări civilizate conțin norme speciale ce prevăd reprimarea separatismului și rebeliunilor militare. Articolul 35 din Constituția R.F. Germane stabilește că în caz de necesitate pentru restabilirea ordinii publice de rînd cu detașamentele de poliție pot fi folosite și unitățile speciale de grăniceri. Articolul 8 al Constituției S.U.A. de asemenea prevede ca în cazul unor rebeliuni să fie aplicată forța înarmată.
Pe parcursul anilor 1989—1992 organele legitime ale Republicii Moldova s-au străduit să rezolve în mod pașnic și civilizat diversele ambiții ale separatiștilor. Însă totul are limită. Nici un guvern în lume nu va permite unor impostori să-și făurească state separatiste pe teritoriul istoric [a]l propriului popor. Istoria civilizației demonstrează că în situațiile extremale conducătorii de state își jertfesc chiar și viața proprie în numele păstrării integrității teritoriale și independenței țărilor respective. Pentru apărarea i[n]tegrității și independe[n]ței Moldovei domnitor[ul] Ion Vodă cel Cump[lit] la 1574 din ordinul tu[r]cilor a fost rupt în bucăți [în] stepa de lîngă lacul Cahul. […] 1777 pentru neacceptarea r[u]perii Bucovinei din trup[ul] Moldovei a fost decapitat [de] turci domnitorul Grigore I[…] Ghica.
Nenumăratele nelegiuiri [și] crime ale separatiștilor, sold[a]te în ultimele luni cu prig[o]nirea în masă a tuturor cel[or] ce nu sînt de acord cu form[a]rea republicii nelegitime a f[a]riseilor Smirnov, Iakovle[v], Maracuța etc., cu masacrar[ea] și chiar exterminarea fizică [a] adepților integrității teritori[a]le a Statului suveran Moldov[a] a făcut Guvernul Președin[te]lui Mircea Ion Snegur să d[e]clare prin decretul din […] martie anul curent starea [de] urgență pe întreg teritori[ul] Republicii Moldova. E o [ac]țiune legitimă prevăzută [de] legislația în vigoare și îndr[ep]tată spre restabilirea ordi[nii] constituționale în raioanele [de] pe malul stîng al Nistrului [și] asigurarea în zona dată a [se]curității tuturor cetățenilor [in]diferent de naționalitatea a[ce]stora. A venit timpul cînd [fa]riseii și impostorii să memo[ri]zeze bine cuvintele spuse [de] Mihai Eminescu la 25 ian[ua]rie 1878: «Nu e permis [ni]mănui a fi stăpîn în casa n[oa]stră, decît în marginile în [ca]re noi îi dăm ospeție».
(Onorariul pentru […] material rog să fie trans[ferat] în fondul refugiaților).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 2 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
