TIRASPOL. (De la corespondentul nostru). Scriu aceste rînduri cu mîna încă tremurîndă de atîta încordare și presiune psihologică, provocată de isteria disperată a impostorilor din partea locului: stare de excepție în toate localitățile de pe malul stîng al Nistrului, atacul psihologic permanent prin intermediul radioului local și presei, marșurile detașamentelor de mercenari înarmați pînă-n dinți, formarea unor noi detașamente paramilitare, instalarea cuiburilor de mitraliere chiar și pe acoperișurile caselor cu multe etaje, împușcături în puterea nopții, arestări, intimidări, șantaj.
A trecut, totuși, și ziua de 17 martie curent — aniversarea întîia a așa-zisului referendum pentru păstrarea imperiului sovietic, aniversare, în care puciștii tiraspoleni puneau mari speranțe să întoarcă roata istoriei înapoi și pe care au marcat-o ca de obicei cu multe victime de oameni nevinovați. Oamenii de bună credință mai stau și acum și meditează, analizează episod cu episod. Femeile rebele, în frunte cu Galina Andreeva, autoproclamată și ea în postul de președinte al comitetului de grevă feminin și amiral(?) al gărzii femeiești din stînga Nistrului, au pichetat statul major al Armatei a 14-ea, dar fără succes. Apoi a urmat declarația generalului-maior M. Netkaciov, comandantul Armatei a 14-ea, în vederea neamestecului trupelor în problemele interne ale Republicii Moldova și avertizarea cetățenilor rebeli, că în caz de atac asupra armatei, vor fi luate măsurile de rigoare.
În ziua de 14 martie curent, după cum informează același general-maior M. Netkaciov, un grup de 500—600 de femei și 250—300 de gardiști și cazaci înarmați au atacat unitatea militară din Parcani, n-au dat atenție nici focurilor de avertizare ale ostașilor ce se aflau la post, au dat drumul cîtorva camioane grele pe cîmpul minat, explodînd patru mine și și-au făcut drum spre depozitele de armament.
Oamenii au dat crezare acestei informații, căci, mă rog, au avut loc cazuri analoage și în alte foste republici ale fostului imperiu sovietic. Cînd mai rămăsese însă doar cîteva ore pînă la expirarea ultimatumului de 48 de ore al conducerii Republicii Moldova referitor la depunerea armelor și autodizolvarea formațiunilor paramilitare, precum și a republicii fantome transnistrene, lumea din stînga Nistrului este familiarizată cu apelul unui grup de ofițeri superiori ai Armatei a 14-ea, care în numele a mii de veterani ai forțelor armate, ce trăiesc în Tiraspol, declară: «...Considerăm că a sosit ora, cînd armata nu mai poate privi indiferent la ceea ce se întîmplă în Transnistria. Dacă armata nu-și va spune acum cuvîntul ei ferm, ea va trebui să ardă singură în acest foc, pe care i l-au pregătit ocîrmuitorii Moldovei, iar onoarea voastră va fi pentru totdeauna pătată cu rușine. Noi, militarii profesioniști, înțelegem în ce situație complicată vă aflați acum, dar trebuie să vă decideți și să depășiți această situație grea: de partea cui sînteți?»
Nu e greu să ne dăm seama în ce stare s-a pomenit lumea, audiind la radioul local această declarație-apel, urmată tot atunci de încă una, adresată ofițerilor diviziei de gardă de pușcași-motorizați 69, în care într-un mod categoric aceștia erau chemați la luptă necruțătoare împotriva «dușmanilor tinerei republici transnistrene». Alarma a devenit și mai zguduitoare cînd s-a dat citire listei autorilor acestor periculoase creații — 24 de colonei, locotenenți-colonei și generalul-maior Nesterenko — toți comandanți ai subdiviziunilor-cheie ale Armatei 14.
Pe cine în cazul dat s-a bizuit comandantul acestei armate, cînd a declarat că armata nu se va amesteca în problemele statului independen[t] Republica Moldova? Oare nu cu știrea acestor comandanți au fost răpite automatele, cartușele și alt armament de la depozitele din Părcani? Nu cumva chiar acești ofițeri superiori și generali sînt regizorii și dirijorii operațiilor militare criminale? Căci cine, dacă nu acești ofițeri și generali au îmbîcsit raioanele Moldovei din stînga Nistrului cu cea mai modernă tehnică și armament, cu îmbrăcăminte și provizii? Și în genere, ce fel de militari-profesioniști sînt ace[…] care încalcă la tot pasul jurămîntul, care sînt prădați d[e] niște femei rebele și nimen[i] pentru aceasta nu poartă răspundere? Mai poate oare f[i] tolerată această armată pe pămîntul moldav?
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 2 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
