Puciul din august 1991 de la Moscova a durat 3 zile. Cu toate acestea, inițiatorii lui stau în închisoare de acum 7 luni, tac și vor tăcea pînă la judecată.
În Moldova, starea aceasta de puci durează, în văzul tuturor, mai bine de 3 ani. Se consideră că așa-zisul Centru a organizat, a susținut și a condus această rebeliune pe ascuns, tacit. Azi, formal, Centrul parcă nu mai există, însă acțiunea ilegală generată de el continuă. Mai mult decît atît, ea se duce deschis, se acutizează. Pricina? Parțial a expus-o A. Caraman la conferința de presă, ce i s-a organizat de «Pravda». 80—85% din producția unor uzine unicale din Tiraspol, Tighina iau calea Rusiei, uzinelor complexului militaro-industrial ș. a. Zecile de încălcări ale legii, începînd cu greve contra limbii, contra alfabetului latin, blocări ale traficului feroviar pînă la omucideri, răpiri de copii au rămas nepedepsite. Aceasta explică și se explică prin comportarea Centrului și a conducerii de azi.
Cu toate daunele politice și economice, situația rămîne grea.
Din această pricină azi asistăm la o escaladare a intervenției: o agresiune militară fățișă, începutul unui adevărat război civil.
Logica unor afirmații te lasă perplex: Tatarstanul n-are dreptul să se despartă de Federația Rusă, Osetia de Sud, Transnistria au acest drept, se pot despărți de Georgia, de Moldova. Pentru aceasta li se acordă și «ajutor» — mercenarii!
Turcia e criticată că mută cetățenii săi în partea ocupată de ea a Ciprului, dar la noi nimic real nu se întreprinde pentru a îndrepta situația cu tătarii din Crimeea, nemții de pe Volga și multe alte popoare. Stalin e declarat tiran sîngeros, dar rezultatele acțiunilor, fărădelegilor comise de el sînt susținute tacit, ba chiar repetate.
E incontestabil că în Moldova azi nu e o vrajbă interetnică, ci o luptă politică. Azi totul, după cum știm, a culminat printr-o intervenție militară imperialistă, îndreptată împotriva statului, poporului Moldovei, a fiecărui cetățean în parte.
Ceva despre cazacii de pe Don
La început cîteva întrebări: 1. Ce au avut, ce au ei cu Nistrul, cu Moldova? 2. De ce au uitat atît de repede de propria lor și atît de tragica istorie în intervalul dintre războaiele civil și cel de-al doilea mondial? 3. Nu e oribilă, rușinoasă situația cînd cei reprimați îi reprimă pe alții? Oare deprinderile «jandarmerești» se moștenesc? ș.a.m.d.
În regiunile Elizavetgrad, Odesa azi mai sînt multe sate moldovenești, ce-i drept într-o foarte mare măsură deznaționalizate. Cum se explică acest fapt? În secolul XVII pe aici erau multe fortărețe și în garnizoanele lor erau mulți moldoveni. Aceste fortărețe și garnizoane jucau rolul de grăniceri (de tipul răzeșilor de la noi). Ca și ceilalți grăniceri, moldovenii aceștia se pot socoti cazaci (știm doar că titlul de cazac nu era legat de etnia persoanei, ci de funcția sa).
Cazacii de pe Don niciodată n-au trăit pe meleagurile noastre. Venind azi aici, cu armă în mîini, cazacii de pe Don nu se gîndesc oare la faptul că aruncă o umbră asupra raporturilor rușilor (13%) cu moldovenii (64% din populația Moldovei), la faptul că acțiunile lor prejudiciază viața de mai departe a cetățenilor ruși din Moldova? Știu ei oare că pe partea dreaptă a Nistrului trăiesc mult mai mulți ruși decît pe cea stîngă? Că în raionul Dubăsari moldovenii constituie mai mult de 80% din populația sa?
Acești cazaci nu «exercită o amenințare cu forța» (oprită prin tratatele interstatale corespunzătoare), ci folosesc forța, înăbușă fizic și psihic un întreg popor, al unui stat suveran, independent, membru al C.S.I. și O.N.U., deci, încalcă grosolan toate principiile dreptului internațional.
Se poate afirma sus și tare că în ultimii 40 ani rușii, ucrainenii și alte etnii din Moldova, cu atît mai mult din Transnistria, n-au fost obijduiți (oprimați) de nimeni. Abia după ce limba română în Moldova a degradat, după greva din Tiraspol, după mitingurile gălăgioase și rușinoase, după ce fără obraz a început să se proclame lozinci ofensatoare, unii moldoveni au comis și ei acte de naționalism, cu care însă în republică nu s-au mîndrit: moldovenii sînt oameni cumpătați, cuminți, toleranți.
Cei mai gălăgioși și agresivi sînt rușii proaspăt veniți în Moldova, care s-au căpătuit aici cu case, apartamente (mai ales în satele și alte localități din valea Nistrului, în toate orașele din Moldova). Ei, așadar, își apără interesele proprii și, odată cu aceasta, interesele fostului Centru (fostului, oare?).
Ceva despre Rusia
La 11 martie a. c., pentru prima dată în ultimii ani, ne-a fost dat să citim ceva cinstit, obiectiv despre starea de lucruri din Moldova, despre rolul conducerii Rusiei în conflictul din stînga Nistrului. Odată în plus s-a adeverit părerea că nicăieri și nicicîn[d] «partea» nu poate să fie tot odată și «arbitru» (judecător). Rezultatele lucrului v[i]zitei delegațiilor parlamentului Rusiei s-au tot diminua[t]. Ultima a fost «încunununată» de venirea cazacilor... Mercenar[i]i bine plătiți asediază în depl[i]nul înțeles al cuvîntului repu[b]lica, ocupă o parte a teritori[u]lui său (unde-s multe într[e]prinderi «de subordonare uni[o]nală»). Acest lucru, însă, nu-l văd conducătorii Rusiei. De ce se ascund după deget?
Rusia trimite «căștile albastre» întru concilierea popoarelor fostei Iugoslavii. Ce-ar fi dacă o astfel de unitate a O.N.U. ar veni și în Moldova? Poate Rusia ar trimite cazacii de la noi, cu căști albastre în Iugoslavia?
Ce-ar fi de făcut?
Pe lîngă măsurile întreprinse de conducerea republicii ar fi foarte binevenite următoarele acțiuni. Toți mercenarii, toți liderii separatismului ar trebui să fie arestați pentru perioada de timp necesară — cît va dura cercetarea fărădelegilor comise de ei, daunele economice, politice, morale aduse Moldovei, poporului său, fiecăruia din noi. Să nu se uite de inițiatorii, organizatorii adevărați ai acestor acțiuni criminale, care au stat și stau în umbră, au tras și trag sforile, conduc marionetele de aici.
În sfîrșit, trebuie comparate rezultatele anchetării cu cele ce au fost scrise, comunicate la radio, televiziune de unii mercenari-condeieri. Împotriva lor trebuie să se ia măsuri drastice — vina pentru sîngele vărsat cade și asupra lor.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 2 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
