[Des]igur că adevăratele lor scopuri sînt […]ate prin declarații demagogice, scoase din vechile arsenale imperiale: românofobia, intimidarea minorităților naționale cu represiuni ce ar urma din partea «naționaliștilor» etc. Toate acestea se petrec în condițiile unei lipse totale, în raioanele transnistriene, de informație obiectivă și a tensionării unei stări de psihoză antiromânească.
Sarcina noastră primordială e mai complicată, cred eu, decît ar fi în aparență. Nu mă îndoiesc că sîntem în stare să înlăturăm de la putere pe puciștii de la Tiraspol, să dăm riposta cuvenită forțelor intervenționiste. Dar victoria noastră nu va fi totală, dacă nu vom cuceri inimile concetățenilor noștri de acolo, nu-i vom scoate din mregele acelei vandee, în care ei au fost aruncați de forțele proimperiale. Cu alte cuvinte, se petrece același proces, ca și în provincia franceză Vandeea, unde în timpul Marii Revoluții Franceze, țăranii amăgiți și intimidați de roialiștii susținuți de Anglia, au ridicat armele împotriva poporului revoluționar. De atunci cuvîntul vandeea a devenit un termin comun pentru a numi rebeliunile reacționare ce duc spre regresul societății. Încă nu e tîrziu ca și cuvîntul «Transnistria» să nu capete un asemenea sens negativ. Pentru aceasta e necesar, mi se pare, să fim chibzuiți în acțiuni, mai diplomați în contactele noastre cu oamenii de rînd, de acolo, să lucrăm cu ei fără a ne cruța forțele.
E vorba de o datorie sfîntă în numele demnității noastre naționale. E paradoxal faptul, că acum la sfîrșitul secolului 20 confrații noștri transnistrieni se află în fața pericolului de a pierde tot, ce au păstrat cu sfințenie din tată în fiu în decursul veacurilor: limba maternă, conștiința de neam.
Aș dori să mai adaog că, studiind în arhivele din Moscova izvoarele plaiului nostru natal din epoca medievală, am descoperit multe documente autentice, inclusiv recensăminte ale populației din Transnistria, care ne mărturisesc, că anume moldovenii au fost acei, care încă de prin secolul 16 au tras prima brazdă în pămîntul înțelenit de pe malul stîng al Nistrului, pustiit de hoardele tătare. Încă două secole în urmă, la momentul includerii acestor meleaguri în Imperiul Rus, ei alcătuiau majoritatea populației, locuind împreună cu ucraineni, ruși, bulgari, germani, armeni și evrei. Ei toți au avut de suferit de pe urma asupririi țariste și a teroarei totalitariste, ei au același drept la libertate. A sunat clopotul deșteptării! Să le ajutăm compatrioților noștri transnistrieni de toate naționalitățile să-i audă sunetul, să-i înțeleagă mesajul.
Sursă: Făclia, Nr. 14 (2297), 3 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
